Criza pe care am început să o traversăm este una globală, cu consecințe globale, astfel încât doar un răspuns global, colectiv, va reuși să ne scoată din nou la lumină. Economia lumii e în cădere, comerțul internațional scade, majoritatea activităţilor economice sunt îngheţate și trimit în șomaj milioane de oameni. Majoritatea companiilor de rating financiar fac acum referiri la riscul unei recesiuni globale de profunzime în 2020.
Fitch Ratings arată că viteza cu care evoluează pandemia de coronavirus a necesitat o altă rundă de scăderi imense în previziunile referitoare la PIB. Scăderi de 3,3%, 4,2% și, respectiv, 3,9% sunt estimate pentru PIB-ul SUA, al zonei euro și, respectiv, al Marii Britanii. Chiar și recuperarea Chinei de la perturbarea din primul trimestru al 2020 este redusă drastic de recesiunea globală, iar creșterea anuală chineză va fi sub 2%. Dar potrivit lui Brian Coulton, economistul-șef al lui Fitch, „impactul imediat asupra activității și a locurilor de muncă în prima jumătate a acestui an va fi mai mare”.
Cu fiecare zi în care ne adâncim în abisul economic provocat de COVID-19 devine tot mai limpede nevoia unui răspuns colectiv, global, la criză. Deciziile necoordonate de la o țară la alta perturbă circulația atât a persoanelor, cât și a mărfurilor. Afacerile cu lanțurile internaționale de aprovizionare nu pot funcționa decât intermitent, iar asta face ca producția globală să scadă. Transporturile întârziate și programele restrânse de producție creează probleme financiare pentru companiile cu datorii apăsătoare, atât în economiile foarte puternice, cât și în cele mai puțin dezvoltate.
Pandemia Covid-19 a cauzat pandemia economică, iar asta va avea un accent final și pe piețele financiare. Piețele globale financiare și de capital sunt în declin. Apare, firesc, fuga de risc, care accelerează declinul și seacă lichiditățile pe piețele financiare: investitorii vând active cum ar fi obligațiunile cu randament ridicat și acțiunile volatile. Băncile centrale încep (foarte târziu, după părerea mea) a se gândi că trebuie să gestioneze, la rândul lor, o problemă ce părea a fi, până mai ieri, doar a guvernelor. Economiile șubrede, regiunile monoindustriale și cele bazate pe turism și activități conexe au cel mai mult de suferit. Întrebându-se care vor fi consecinţele permanente, fostul vicecancelar și ministru de externe german Joschka Fischer, consideră că „putem doar ghici ce efecte va avea virusul asupra regiunilor deja fragile”.
Șocurile majore tulbură, deopotrivă, sistemele politice, guvernele și relațiile dintre piețe și state. Cum am mai scris aici, deja suntem martorii întoarcerii „marelui guvern”, a guvernului intervenționist într-o măsură mult mai accentuată. Fiecare aşteaptă ca statul să injecteze sume enorme de bani în economie şi să apere (sau chiar să preia) societăţile periclitate şi sectoarele care sunt considerate esenţiale. Vedem, de exemplu, în România interzicerea recentă a vânzării de active în companiile din energie sau interzicerea exporturilor de cereale.
La rândul său, publicul european se așteaptă ca „marele guvern” de la Bruxelles să acționeze. Iar acest lucru arată că, potrivit lui Darren McCaffrey, editorul politic al Euronews, UE rămâne în gândurile majorității europenilor „o comunitate cu responsabilități, chiar dacă mulți simt că nu respectă aceste responsabilități în acest moment”. Până acum, răspunsul inițial la criza coronavirusului a afectat, fără îndoială, reputația Uniunii Europene, în special în sudul Europei. Dar, paradoxal, și în ciuda propagandei antieuropene cu vădită tentă moscovită, lupta împotriva pandemiei COVID-19 a produs și „mai multă Europă” și, așa cum apreciază Mccaffrey, este puțin probabil ca acest curs să se schimbe.
Probabil că, odată ce criza va fi trecut, oamenii și piețele vor cere reducerea rolului masiv al statelor. Dar până ca acest lucru să se fi întâmplat, lumea are nevoie acum de un răspuns masiv, colectiv, general care să rezolve mai înainte de toate starea ei de sănătate și mai apoi (și poate concomitent chiar), starea de sănătate a economiei globale. Diferiți, dar egali. Separați (de distanțarea socială), dar împreună!