Doliu în muzica românească! Georgeta „Gigi" Marga, una dintre cele mai renumite artiste din perioada de aur a șlagărelor românești, a murit la New York, pe patul de spital. Artista avea 91 de ani.

Vestea a fost dată de Grigore Culian, un apropiat al artistei și redactor șef al publicației New York Magazine

„O veste trista. Azi, 9 iunie 2020, in jurul orei 9 A.M., a plecat sa le cante ingerilor marea noastra artista Georgeta „Gigi" Marga. Avea 91 de ani impliniti pe 22 aprilie a.c. (in aceeasi zi cu autorul acestor randuri!) si s-a stins pe un pat de spital din New York, dupa ce supravietuise pandemiei cu Corona Virus. Am impartit scena in urma cu mai bine de 40 de ani, am facut turnee impreuna, iar destinul a facut sa ne reintalnim in America, unde m-am ingrijit personal sa aiba o batranete decenta, desi Gigi a ramas tanara intotdeauna prin spiritul si cantecele ei. Pot sa va spun ca nu am cunoscut vreodata o artista atat de generoasa. Ne-a daruit totul, a adus bucurie in sufletele a milioane de romani si nu a cerut niciodata ceva in schimb. Gigi Marga s-a stins la fel de modest cum a trait si o soarta nedreapta a facut sa nu aiba parte nici macar de o ceremonie funerara de ramas bun, pe care ar fi meritat-o din plin. Dumnezeu s-o ierte si s-o odihneasca in pace", a scris Grigore Culian.

Formidabila Gigi Marga!

A învăţat să iubească muzica încă din copilărie fascinată de glasul mamei sale care cânta deseori de dorul soţului care s-a prăpădit de tânăr. Gigi şi-a pierdut tatăl la vârsta de 14 ani. Atunci a început să înveţe că trebuie să înfrunte viaţa de una singură. A învăţat să fie independentă, să se bazeze numai pe propriile forţe. A studiat Ştiinţele Economice apoi Conservatorul. S-a angajat la Întreprinderea Gaz Metan: contabilă. Dar precizia contabilităţii era departe de felul ei de-a fi. A aflat că se organizează concurs pentru Corul Filarmonicii "George Enescu". N-a stat pe gânduri şi s-a prezentat. A fost admisă în urma unui examen cu zeci de candidaţi. Nu i-a fost greu să se adapteze, doar cântase şi în Corul Patriarhiei. Programul lejer de la Filarmonica "George Enescu" a surprins-o. "Ce senzaţie! Să trec de la programul de la Gaz Metan, unde mă trezeam cu noaptea-n cap şi lucram până târziu, la un program lejer! Trebuia să fiu la cântat abia pe la ora 10:00 şi ieşeam la ora două după-amiaza. Mi s-a părut ca o minune, incredibil, de aceea eram mereu prima care ajungea acolo şi plecam ultima. Punctualitatea face parte din reuşita mea profesională", ne-a mărturisit Gigi Marga.

PE SCENĂ
A renunţat însă la scurt timp la activitatea corală. S-a prezentat la un nou concurs: de această dată la Electrecord. Vocea ei a convins şi de această dată exigentul juriu. "Era şi mai mare libertatea, mă duceam numai când aveam imprimări. Electrecordul făcuse deja o schemă cu Trio Grigoriu, Roxana Matei, Rodion Hodovanski şi formasem acolo un nucleu. Am activat în această formulă câţiva ani şi tot în schema aceasta am trecut la Teatrul de Revistă «Constantin Tănase». Vorbim aici deja despre o altă etapă, cu totul schimbată, e vorba despre muzică de scenă", adaugă artista.

Gigi Marga a urmat paşii unei cariere muzicale independente şi-a dorit să respire aerul pur al scenei. În 1962 a participat la un concurs internaţional care s-a ţinut la Sopot, în Polonia. Aici s-a numărat printre laureaţi, succes care i-a deschis uşile. "Au început să curgă contracte şi am decis să devin liber-profesionistă, să călătoresc peste tot în lume, fie invitată să cânt de una singură, fie în trupe organizate. A fost o perioadă excepţională din cariera mea", îşi aminteşte ea astăzi fără să lase loc nostalgiei excesive.

REVELIOANE DE NEUITAT

Gigi Marga era nelipsită din programele revelioanelor din anii '70-'80, emisiuni de divertisment unde cânta "pe viu". Calitatea spectacolelor era întotdeuana excepţională. "Ne chemau, ocazional, la înregistrare, pentru Revelioane şi mi-au rămas în minte, fiind înregistrate pe viu, că stresul era şi mai mare. Se filma într-un studio, ca-ntr-un hangar, iar uneori aveam o înregistrare pentru ora 8:00 seara, una pentru miezul nopţii şi o a treia pentru ora 3:00 dimineaţa. Era o nebunie în seara de Revelion, trebuia să fug colo-colo, pe unde aveam treabă, şi să mă întorc la timp pentru filmare. Dar... era pe viu, un lucru foarte important pentru artiştii adevăraţi. Nu ca astăzi, se imprimă pe mau-mau, cum le spun eu, adică se mimează. Dom'le, de asta nu mai există solişti foarte buni şi sunetişti foarte buni. Pe atunci sunetiştii erau obligaţi să redea vocea cât mai natural, aşa cum se auzea în realitate. Şi ce sunetişti extraordinari erau!", îşi aminteşte Gigi Marga.

ADA KALEH
Absolventă de Conservator, obişnuia să "culeagă" toate cântecele mai greu de cântat ... şi le dădea viaţă. "Eu le cântam pe toate. Ce mi se dădea, aia cântam. Unele piese aveau intervale mai grele, ori, unele fete nu se uitau pe note. Eu le văd matematic. Le cântam pe toate. Mai ales într-o perioadă, când locuiam chiar lângă Radio, se făcuse o obişnuinţă să mă cheme. Ieşea bine, puneam în cântece tot talentul meu. Am colaborat foarte mult cu compozitorul Ion Vasilescu. El avea foarte multă muzică bună, îmi amintesc că eu am lansat una din melodiile lui, Ada Kaleh se chema, o poveste de dragoste dintre o turcoaică şi un român, o poveste care merge oricând, mai ales astăzi. Am încercat să aduc în lumina rampei ce era mai bun din orice lucrare. Asta a fost deviza mea - fie că mi-a plăcut sau nu, am cântat-o cum am ştiut mai bine."

Gigi Marga a fost căsătorită cu avocatul Nicolae Giurea. Iubirea vieţii sale, stinsă însă dramatic, prin moartea fulgerătoare a soţului său. În 1985 a plecat în lumea celor drepţi şi mama sa. Când a realizat cât de singură este, Gigi a acceptat fără să stea pe gânduri invitaţia de a cânta dincolo de Ocean, în Statele Unite ale Americii. A plecat în America în 1986. Nu s-a mai întors decât după Revoluţie, în vizită la rudele de la Râşnov. "Am ajuns să prelungesc şederea cu încă 3 luni, dar nu aveam voie să rămân mai mult de un an în total. Aşa că am cerut patroanei să-mi facă un contract... Am fost atât de solicitată să rămân, să cânt, încât am ajuns acum, la 22 de ani de America, să fac exact acelaşi lucru pe care l-am făcut când am venit aici prima dată. Cânt. Sunt mândră de asta şi poate de aceea nu am bani astăzi!", râde Gigi cu poftă, de parcă ar face în ciudă banilor sau averii.

Sursa Jurnalul national 8 mai 2009