Mandatul european de arestare emis de autoritățile din România pentru predarea lui Dumitru-Tudor Dorobanțu, aflat în Germania, a devenit o speță juridică analizată acum și de Curtea de Justiție a Uniunii Europene. Dacă autoritatea judiciară germană va refuza extrădarea, cazul Dorobanțu va fi invocat de alte țări pentru a nu da curs mandatelor de extrădare pe motivul condițiilor de detenție din România. Nici normele minimale CEDO pentru suprafețele din penitenciare nu mai sunt „literă de lege”, statele putând da protecție mai largă celor urmăriți de România. Ce rol a avut minciuna trasă de Raluca Prună la CEDO în acest caz?
Autoritățile judiciare germane au primit două mandate europene de arestare pentru predarea lui Dumitru-Tudor Dorobanțu, cetățean român. Primul mandat fusese emis de Judecătoria Medgidia pentru sustragere de la cercetarea penală în infracțiuni de fals și uz de fals; mandatul a fost apoi înlocuit cu un altul pentru extrădarea lui Dorobanțu, condamnat la doi ani de închisoare. Tribunalul Regional Superior Hanseatic din Hamburg a judecat cererea de extrădare și a decis punerea în executare a mandatului după ce acesta a efectuat pedeapsa cu închisoare la care fusese condamnat pentru alte infracțiuni săvârşite în Germania. Tribunalul german a ținut seama de indiciile concrete referitoare la deficiențele sistemice sau generalizate privind condițiile de detenție din România și a cerut informații de la București referitoare la condițiile în care Dorobanțu ar fi încarcerat în urma predării sale.
Asigurări de condiții conforme cu standarde CEDO
Informațiile primite de la autoritatea română competentă susțin că Dorobanțu ar urma să fie încarcerat, în ipoteza detenției provizorii, în celule colective, fie de patru persoane (suprafețele ar fi de la 12,30 mp la 13,50 mp), fie de zece persoane (suprafață 36,25 mp). În ipoteza executării unei pedepse privative de libertate, Dorobanțu ar fi închis, pentru o perioadă de 21 de zile, într-un penitenciar în cadrul căruia fiecare deținut ar dispune de o suprafață de 3 mp și, ulterior, în aceleași condiții în cazul unui regim închis de privare de libertate. Dacă domnul Dorobanțu ar beneficia de un regim deschis sau semideschis, el ar dispune de un spațiu personal de 2 mp. Instanța din Hamburg a efectuat o apreciere globală a acestor condiții de detenție în temeiul jurisprudenței CEDO și, având în vedere îmbunătățirea considerabilă a sistemului român de executare a pedepselor, atât în ce privește infrastructurile, cât și mecanismele de control, a concluzionat că „nu există un risc real de tratament inuman sau degradant al persoanei”.
Curtea Constituţională a Germaniei întoarce sentinţa
Curtea Constituțională a Germaniei, cu sediul la Karlsruhe, după apelul făcut de Dorobanțu, anulează decizia Tribunalului din Hamburg. La nivel european, mai ales în Germania, sensibilă la „statul de drept” din țara lui Iohannis, autoritățile erau sub impresia unui fapt fără precedent: ministrul român al Justiției, Raluca Prună, a mințit deliberat conducerea CEDO, afirmând în 2016 că există un program de 1 miliard de euro pentru modernizarea penitenciarelor. În 19 decembie 2017, instanța supremă a Germaniei a decis că legalitatea predării persoanei vizate impune în prealabil sesizarea Curții Europene de Justiție, care să se pronunțe cu privire la condițiile de detenție în statul emitent al mandatului de arestare european. În 8 februarie 2018, Tribunalul din Hamburg se adresează Curții de Justiție a Uniunii Europene cu un set de întrebări pentru a putea apoi să decidă definitiv în cazul Dorobanțu.
„La nivel național, fiecare stat membru al UE rămâne liber să prevadă un standard mai generos în ceea ce privește condițiile de detenție în propriile penitenciare, standard pe care nu îl poate opune statelor vecine în contextul executării unui mandat european de arestare”
Concluzii Avocat General CEJ Cauza C-128/18 Dumitru-Tudor Dorobanțu
Curtea Europeană dă dreptate României
În 30 aprilie 2019, Avocatul General al Curții Europene de Justiție din Luxemburg a prezentat concluziile juridice ale cazului. Acestea stau la baza răspunsului pe care CEJ îl va transmite instanței germane din Hamburg pentru a judeca mandatul de extrădare european. Concluziile puse de Manuel Campos Sanchez-Bordone, avocatul general din componența instanței europene din Luxemburg, sunt un model de analiză comparativă a condițiilor de detenție din țările din jurisdicția Curții, în lumina deciziilor CEDO și a dreptului UE. Concluzia pleacă de la dreptul absolut de protecție al cetățenilor, statuat în art. 4 al Cartei pentru apărarea drepturilor fundamentale ale omului (tratamente inumane sau degradante). „Încălcarea poate fi constatată numai în urma unei evaluări care ține seama de ansamblul împrejurărilor relevante în spețe”, arată concluzia CEJ. Evaluarea nu se face în funcție doar de spațiul personal de care dispune deținutul pe timpul încarcerării sale, ci și de alte aspecte care pot afecta condițiile detenției: durata restricției, libertatea de mișcare, oferta de activități în afara celulei, caracterul decent al infrastructurii și serviciilor penitenciare în cauză. Avocatul general mai emite o opinie demnă de reținut, care va avea, credem, consecințe și în alte dosare de extrădare. Curtea Constituțională a Germaniei, când a motivat suspendarea extrădării, punea sub semnul întrebării informațiile primite de Tribunalul din Hamburg de la autoritățile române. Concluzia CEJ este însă favorabilă României: „Nu putem adera la opinia potrivit căreia autoritatea judiciară de executare (Tribunalul Hamburg) ar putea pune la îndoială și să verifice fiabilitatea acestei asigurări în raport cu datele disponibile în ceea ce privește condițiile de detenție din statul membru în cauză (România)”. Avocatul general adaugă: „O asemenea verificare, departe de a se baza pe încrederea reciprocă ce trebuie să guverneze relațiile dintre autoritățile judiciare emitente și autoritățile judiciare de executare, ar alimenta o lipsă de încredere reciprocă și, în mod indirect, ar repune în discuție sistemul simplificat de predare pe care se întemeiază mandatul european de arestare”.
Problema celor 3 mp pentru deținut
Dreptul Uniunii Europene nu instituie nicio normă minimă privind condițiile de detenție, dar, ținând seama de importanța factorului spațial în aprecierea globală a condițiilor de detenție, faptul că spațiul personal de care dispune un deținut este mai mic de 3 mp într-o celulă colectivă generează o puternică prezumție de încălcare a articolului 3 din CEDO. Dar dreptul Uniunii Europene nu împiedică să acorde o protecție mai largă decât cea acordată de CEDO, adică de spații mai mari, peste cei 3 mp. CEJ are o poziție rațională când ține cont de realități: „Considerăm că în speță lipsesc condițiile materiale necesare în acest scop. Astfel, la ora actuală, nu există nicio dispoziție care să reglementeze condițiile de detenție în UE și nu revine Curții sarcina de a deduce norme valorice în ceea ce privește spațiul personal de care trebuie să dispună un deținut, chiar dacă ar fi vorba despre un standard minim”. Este, așadar, de așteptat dacă motivul celor 3 mp, statuat ca normă de CEDO, dar insuficient pentru deținutul Dorobanțu, va bloca mandatul de extrădare.