Întrebarea este dacă un atac la democrație e suspendarea Parlamentului britanic sau nerespectarea rezultatului referendumului?
Probabil că în jurul acestui subiect vor fi făcute comentarii imediat după Brexit, fiindcă acestea ar putea să justifice alegerile anticipate, care echivalează nu cu suspendarea, ci cu dizolvarea Parlamentului.
Acesta este cel care s-a interpus între rezultatul plebiscitului și punerea sa în aplicare, ceea ce ar fi aruncat o țară ca Elveția, de pildă, în haos și marasm.
Amintesc faptul că britanicii au fost întrebați dacă vor să iasă din UE, nu dacă vor să o facă cu acord. Discuția despre acord este mai mult rezultatul democrației prin reprezentanți și nu a celei directe, ca în Țara Cantoanelor.
Am făcut referire la două tipuri de democraţie. Directă, ca în Elveţia, acolo unde fiecare decizie majoră se ia pe baza votului popular, se apelează la referendum pentru orice, şi democraţia prin reprezentanţi, prin parlamentari, care sunt învestiţi de popor şi implicit îl reprezintă.
Lăsând deoparte bancul că whisky-ul e băutura pe care poporul o bea prin reprezentanţii săi, la prima vedere se poate spune că amestec mere cu pere, democrația prin reprezentanți din Marea Britanie cu democrația directă din Elveția. Dar nu e deloc aşa, fiindcă referendumul, acceptat în Regatul Unit, e un element de democrație directă, care nu are voie să fie deturnat de democrația prin reprezentanți.
Reiterez, în Elveţia, orice decizie importantă se ia după ce e consultat poporul prin plebiscit. La fel ca la Brexit, în cazul de față. Taleb observă că un conglomerat de municipalități cu fermecătoare inamiciții provinciale, cu luptele lor interne și cu oameni care se pândesc unii pe alții, se organizează într-un stat blajin și stabil. După cum venitul șoferului de taxi prezintă instabilitate de la o zi la altă, dar este stabil la nivel anual, la fel și Elveția demonstrează stabilitate la nivelul agregatului, pentru că ansamblul cantoanelor dă naștere unui sistem stabil. Şi el continuă spunând: Problema este că, prin crearea unor birocrații, îi punem pe funcționarii civili în poziția din care iau decizii bazate pe chestiuni abstracte și teoretice, cu iluzia că le vor lua într-un mod rațional, explicabil.
Haideţi să luăm un exemplu la întâmplare, care să verifice afirmaţiile lui Taleb. În articolul 41, alineatul 1 din Constituţia României scrie că dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Întrebarea este dacă poate munci cineva care nu-şi plăteşte asigurările sociale? Deci dreptul la muncă e îngrădit de plata contribuţiilor sociale. Constituția stabilește acest drept pe baza democrației directe, a votării legii fundamentale prin referendum, iar condiționarea muncii de plata asigurărilor coercitive e legată de legislația reflectată de democrația prin reprezentanți. E un exemplu clar de deturnare a voinței poporului de către birocrați prin intermediul normelor de aplicare.