Licitaţia de Vară de la Artmark vă întâmpină cu sute de capodopere ale artei româneşti moderne şi contempoane, opere cu valoare muzeală semnate de marii maeştri români de la Grigorescu, Luchian, Tonitza, Pallady, Petraşcu, la Ţuculescu, Ciucurencu, Baba şi mulţi alţi artişti îndrăgiţi. Azi, 11 iunie, la ora 19:00, la licitaţia de la Athénée Palace Hilton București.
Licitația de Vară vă poartă pe urmele marilor maeștri ai artei românești, delectându-vă cu subiecte, personaje și locuri îndrăgite. Un Ciobănaș cu turma de oi de Nicolae Grigorescu, o Tătăroaică de Nicolae Tonitza, Hanul din Moinești de Ștefan Luchian, biserica Santa Maria della Salute de la Veneţia ori un Interior din strada Zambaccian de Gheorghe Petrașcu, Sena privită de Theodor Pallady, o Pagodă din Kyoto de Samuel Mützner, un Peisaj din Toledo de Iosif Iser sau un Peisaj la Balcic de Ion Ţuculescu ori tihna Grădinii lui Theodor Aman, toate acestea și multe altele, cu siguranță, vă vor încânta.
Spicuim câteva din cele 196 de loturi propuse în licitaţie
Atrage atenţia un Interior din strada Zambaccian realizat în a doua jumătate a anilor '30 de Gheorghe Petraşcu, provenit dintr-o veche colecție privată românească, din Cehia. Pictura de interioare a reprezentat unul dintre genurile predilecte ale artistului, începând cu deceniul doi al secolului XX. Deşi rareori populate de prezenţa umană, interioarele sugerează totuşi existenţa acesteia, prin însufleţirea obiectelor şi a întregului spaţiu ambientat (care este de cele mai multe ori propriul atelier). Opera este evaluată la 12.000-18.000 de euro.
Creat în jurul anului 1933, Nud cu spatele, de Nicolae Tonitza, intră în licitaţie la 20.000-35.000 de euro. A făcut parte din colecția istorică a sculptorului Constantin Baraschi (1902-1966); colecția istorică a scriitorului Vlaicu Bârna (1913-1999) şi a participat la expoziția Șirato-Han-Tonitza, Sala Dalles, 5-31 mai 1935. Un alt Nud cu spatele, pictat în a doua jumătate a anilor '20 de Tonitza, este estimat la 20.000-30.000 de euro.
La fereastră - 1942 - este estimată la 12.000-18.000 de euro. Reproducerea modelului (feminin) nu reprezintă țelul acestei opere, ci oferă sursa necesară unor interogații plastice și picturale, rezolvate de Alexandru Ciucurencu în regim tipic – tușa neagră abruptă, frântă, chiar și segmentată, coroborată cu suprafețele generoase de culoare, potențate prin alternarea tonurilor, tăriilor și densităților. Desenul este sintetizat, dar reconfirmat tocmai prin această tușă, iar suprafețele se ordonează și ele după contururile trasate logic după fizionomia personajului. Tratată în maniera modernistă conștiincios asumată de Ciucurencu, opera se alătură principalelor compoziții ale anilor ’40 în care această “obsesie” tematică este analizată din diverse puncte de vedere, ce însă răspund de fiecare dată unor precepte compoziționale precise.
Eustaţiu Stoenescu (1885, Craiova - 1957, New York) semnează un frumos portret din 1945, Principesa Ileana, estimat la 3.000-5.000 de euro. Eustațiu Stoenescu a fost cel mai important portretist român al primei jumătăți a secolului XX, făcând cu adevărat o carieră atât în România, cât și în străinătate, în special în Franța. Maniera postimpresionistă, introspecția psihologică și acea atmosferă atinsă prin griurile ce îl compară deseori cu maniera lui Whistler sunt principalele unelte cu care Stoenescu acapara pictura de portret din perioada interbelică. Clientela sa avea să fie din cea mai exclusivă, pictând bancheri, industriași, oameni de cultură, dar mai ales prinții, prințesele și fețele regale ale României. Chipul Domniței Ileana stă lângă portretele regale ale celor trei regi pe care Stoenescu i-a portretizat și este totodată unul dintre cele mai târzii, fiind realizat la sfârșitul celui de al Doilea Război Mondial, cu doi ani înainte ca atât pictorul, cât și modelul să părăsească țara.
Plugul cu boi, pictură din 1903 a lui Nicolae Grigorescu, estimată la 60.000-90.000 de euro, provine din colecția istorică Maria Danciu, soția lui Nicolae Grigorescu; şi apoi, în anii '50-'80, din colecția acad. Dumitru Dumitrescu. Compoziția este caracterizată prin spontaneitatea impresiilor, tușele energice ce învăluie formele, plasarea focusată a plugului tras de boi și împărțirea compoziției între cer și pământ. Revenirile pictorului la acest subiect nu vor fi repetiții manieriste, ci mai degrabă reinterpretări ale frumosului viu, căci în opinia sa „toate lucrurile frumoase sunt vii” și nu este de ajuns să le vezi o singură dată și doar dintr-un singur punct de vedere, ci ele trebuie a fi adâncite.