Vârtejul produs prin retragerea useriștilor din guvern se va împotmoli într-o acreală de proceduri care vor slei și mai mult puterea clasei politice. Un partid de laborator a declanșat criza din care nu câștigă de fapt nici o formațiune, în urma jocului cu sumă zero. Cei mai loviți sunt liberalii, aflați deja într-un moment sensibil. Toată campania internă din PNL a scos la iveală adversități și dușmănii care conduc spre o demolare a singurului partid istoric rămas pe scenă. „Modelul” folosit la distrugerea PNȚCD a fost perfecționat și adaptat la mijloacele de manipulare ale erei digitale și cred că va avea rezultatul dorit de păpușarii acțiunii. După 25 septembrie, liberalii vor deveni un partid mic, cu șanse reduse de a mai câștiga viitoarele alegeri, pentru că „urmașii lui Brătianu”, aliniați în spatele lui Cîțu Vasilică, își vor fi pierdut credibilitatea în maratonul Congresului. Se va încheia astfel un ciclu de trei decenii în care liberalii au fost, imediat după decembrie ’89, ținta unor instituții cu forță ocultă de penetrare. Conflictele bine regizate de trupeții lui Măgureanu recuperați din clasorul de colaboratori ai Securității au alimentat conflicte între aripile tinere și veteranii lui Radu Câmpeanu. Prima mare sciziune a lăsat urme cu greu cosmetizate. Au fost necesari mulți ani pentru a reda un suflu de vigoare liberalilor care alături de pesediști și conservatori au format o alianță considerată a fi singura formulă capabilă să se opună dictaturii lui Băsescu. Operațiunea de demolare a alianței social-liberale cu dinamită pusă de tandemul malefic Coldea-Kovesi a reușit să dizolve apoi filonul liberal în echipa bine instruită a locotenenților lui Băsescu, instalați la butoanele partidului relocat din comodități imobiliare în sediul blestemat din Modrogan. Cu un lider de import, ajuns liberal printr-un concurs de împrejurări, PNL a rămas la remorca acestuia după victoria lui surprinzătoare la prezidențiale. Profitând de loviturile încasate de PSD din toate direcțiile, PNL a reușit să-l impună pe Orban premier, dar puțini anticipau că Vasile Florin Cîțu ar avea bastonul de mareșal ascuns prin ranița în care stăteau pitite și condamnări prin Statele Unite. Cineva l-a activat, propulsându-l în poziția imposibilă a momentului prezent de „fără el nu se poate”. Din această gravă confuzie, PNL nu-și va reveni, mai ales că este împins pe tobogan de veleitarii liberali de conjunctură care și-au pornit notorietatea prezentând vanghelioane, singura diplomă de certificare pentru a aspira din umbră la poziția de „number one”.
Aceast „curs scurt de istorie a PNL” ar putea avea o nouă filă, dacă lui Iohannis i s-ar pune în agendă, condensate, câteva din episoadele de măreție ale acestei formațiuni. Profesorul Nicolae Noica, membru de onoare al Academiei Române, admirator al operei și epocii constructive a Brătienilor, evidenția în ale lui „Sfaturi către liberali!” că „PNL nu este un simplu partid politic. El este o componentă esențială a patrimoniului istoric și civilizațional românesc, dovada vie că în țara lui #nu se poate#, chiar se poate, un motiv de mândrie națională și un model de dezvoltare rapidă a țării, o speranță în eterna recunoaștere a României”. Să fie chiar acesta motivul adevărat dar neafișat al ofensivei anti-PNL?