Cercetarea agricolă românească este în colaps de ani de zile. În timp ce valoarea gramului de seminţe adus de afară este echivalentă cu cea a unui gram de aur, staţiunile noastre de cercetare-dezvoltare s-au închis rând pe rând, iar specialiştii s-au risipit care încotro. Dacă în anul 2009 mai erau 1.048 de cercetători, numărul lor a scăzut acum sub 400. După 1990, acest sector strategic al agriculturii a fost lovit din două părţi, funciar şi financiar, iar efectele au fost devastatoare.
Efectele subfinanţării au fost diminuarea capacităţii de cercetare, ieşirea din sistem a cercetătorilor cu experienţă şi acumularea unor datorii imense. Pe de altă parte, după 1990 suprafaţa de teren necesară cercetării agricole a fost redusă de la 160.000 ha (din care circa 84.000 ha strict necesare cercetării agricole) la aproximativ 32.000 ha, iar numărul staţiunilor de cercetare-dezvoltare a scăzut de la 112 la 60. Mai mult, din cele care mai există, foarte puţine au reuşit însă să se menţină pe linia de plutire. „Pe hârtie sunt încă multe staţiuni de cercetare, dar în realitate mai funcţionează foarte puţine. Odată cu distrugerea cercetării agricole româneşti am ajuns să importăm foarte multă sămânţă de afară”, spune Horaţiu Raicu, secretarul general al Federaţiei Naţionale din Agricultură Agrostar.
Legume româneşti cu seminţe din import
Prin pieţe au apărut deja legumele româneşti. Le spunem româneşti, dar ele sunt obţinute, în cea mai mare parte, din seminţe din import. Cele mai multe provin din Olanda, Bulgaria şi Turcia, iar aceste importuri sar anual de două miliarde de euro. Legumicultorii spun că 90% din seminţele folosite vin de afară. “ Niciodată astea nu o să fie mai bune ca ale noastre pentru că cele autohtone sunt adaptate solului şi mediului”, susţine Gheorghe Vlad, preşedintele Confederaţiei Naţionale a Micilor Producători Agricoli. Legumicultor cu ştate vechi, Gheorghe Vlad, este foarte supărat că piaţa este invadată de importuri pentru că noi ne-am bătut joc de staţiunile de cercetare. “Este dramatic ce se întâmplă. Dacă aţi ştii câte hârtii am trimis la Ministerul Agriculturii în care le ceream să facă ceva pentru redresarea cercetării. Până acum doar promisiuni”, ne-a declarat acesta.
Dezinteresul şi legislaţia inadecvată, principalele probleme
Un raport al Curţii de Conturi care a vizat perioada 2009-2016, atrăgea atenţia că declinul domeniului de cercetare-dezvoltare din agricultură a fost generat de dezinteresul guvernanţilor şi legislaţiei inadecvate.
„Interesul, preocuparea şi implicarea factorului guvernamental, cu precădere a MADR - în aplicarea prevederilor Legii nr. 45/2009 şi, implicit, în susţinerea ASAS (Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice - n.red) şi în consolidarea şi dezvoltarea cercetării ştiinţifice la nivelul real al potenţialului existent - au fost insuficiente şi inadecvate. Această poziţionare nefirească faţă de activităţile de cercetare-dezvoltare-inovare în domeniul agricol - care sunt „activităţi creative cu rol fundamental în generarea şi susţinerea progresului tehnic în domeniile agriculturii (…)” şi care „constituie prioritate naţională susţinută de stat” - conform art. 1 (1), (2) din Legea nr. 45/2009 - a cauzat imposibilitatea finanţării de la bugetul de stat, prin subvenţii prevăzute de lege, a unităţilor de cercetare-dezvoltare din subordinea ASAS, cu efecte negative majore asupra activităţii acestora, a bazei materiale necesare, a resurselor umane şi, în final, a capacităţii creative şi a performanţelor cercetării agricole româneşti”, se arăta în raportul Curţii.
Documentul mai reţinea „paradoxul situaţiei în care prin legile bugetare, începând cu anul 2013, s-a blocat subvenţionarea unităţilor de cercetare-dezvoltare care nu au fost reorganizate - fără a se identifica şi aplica în practică măsurile necesare şi legale de subvenţionare în vederea evitării deprecierii acestora şi evitării acumulării de datorii.
ASAS se luptă prin tribunal pentru mii de hectare
Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice „Gheorghe Ionescu-Şişeşti” încearcă de ani de zile să repună lucrurile în matca lor firească. În primul rând să-şi recupereze zecile de mii de hectare care au făcut obiectul retrocedărilor ilegale.
”Avem pe rol 300 de procese care vizează recuperarea acestor terenuri care fac parte din patrimoniul public al statului român. Trebuie să obţinem anularea titlurilor de proprietate emise ilegal, iar aceste terenuri trebuie să se întoarcă la destinaţia lor”, ne-a declarat Valeriu Tabără, preşedintele ASAS.
Salarizarea ţine la distanţă tinerii
O altă problemă a cercetării agricole este şi sistemul de salarizare total neatractiv. Tinerii cercetători sunt încadraţi cu salariul minim pe economiei, iar acest lucru îi face să nu zăbovească prea mult prin laboratoare, mai ales că sunt atraşi cu bani frumoşi de companiile multinaţionale din domeniu. “Este o lipsă acută de personal pentru că salariile nu sunt atractive. Este grav că am ajuns să ne bazăm pe cercetători în vârstă, unii în pragul vârstei de pensionare sau chiar peste, iar din spate nu prea vin tineri” spune Valeriu Tabără. Până când autorităţile nu vor regândi sistemul de salarizare în acest domeniu, cercetarea agricolă românească nu se va putea lupta cu multinaţionale care domină acum piaţa.
Staţiunea legumicolă din Buzău mai are 26% din terenuri
Staţiunea de cercetare-dezvoltare pentru legumicultură Buzău este una dintre puţinele care a reuşit să se menţină pe linia de plutire prin eforturile oamenilor de aici. Nu a fost însă nici ea ocolită de samsarii imobiliari. Din cele 510 hectare de teren pe care le avea la înfiinţarea ei în 1957, acum mai are doar 136 de hectare, 10 cercetători şi patru laboratoare. „Tragic este că din cele 136 de hectare, doar 12 mai sunt apte pentru desfăşurarea activităţii de cercetare. Pe de altă parte, este tragic şi trist că terenurile staţiunii au fost retrocedate unor falşi proprietari”, potrivit cercetătorului Costel Vânătoru, şeful Laboratorului de Genetică, Ameliorare şi Conservare a Biodiversităţii din cadrul staţiunii.
Ambiţia de a face o bancă de gene
Cu o vechime de 32 de ani aici, el se mândreşte astăzi cu 36 de omologări şi brevete de invenţii, iar acum se luptă pentru protejarea patrimoniului genetic prin înfiinţarea unei banci de gene pentru legumicultură, floricultură, plante aromatice şi medicale. Demersul său este susţinut de ministrul Agriculturii Petre Daea care a dispus înfiinţarea unui grup de lucru la nivelul ministerului pentru elaborarea unui proiect de lege în acest sens, urmând ca acesta să fie promovat în Parlament.
Noua Bancă de Resurse Genetice Vegetale de la Buzău va avea rolul de a conserva patrimoniul genetic autohton din domeniile de interes pe termen mediu şi lung şi de a-l proteja intelectual şi juridic prin amprentare genetică, metodă neutilizată în prezent la nivel naţional. România, deşi deţine cea mai mare varietate de plante regionale şi tradiţionale din Europa, acţionează prea puţin pentru protecţia biodiversităţii. România are nevoie de o astfel de bancă, mai ales că acest lucru trebuia făcut în urmă cu 30 - 40 de ani. De exemplu, bulgarii au înfiinţat aşa ceva încă din 1980. Din acest punct de vedere suntem pe ultimul loc în Europa, chiar după Republica Moldova”, spune cu o undă de supărare în glas Costel Vânătoru.
Cunoscuţi în toată lumea, acum uitaţi
Celebra ceapă de Buzău este unul din soiurile cele mai valoroase create aici prin 1970. Invenţia a fost că ea se obţine din sămânţă şi nu din arpagic. Dacă pentru un hectar de teren este nevoie de 1.200 de kg de arpagic, pentru obţinerea acestei cepe se folosesc 5-6 kg de sămânţă. Tot aici s-au produs seminţele pentru tomatele de Buzău 1600, din care se obţin cele mai gustoase roşii româneşti şi multe, multe altele. „Cu seminţele de ceapă de Buzău, cu cele de varză de Buzău sau de roşii, staţiunea era cunoscută în toată lumea şi aduceam în ţară foarte multă valută. Acele vremuri s-au dus”, potrivit lui Costel Vânătoru.
Ceapa de Buzău, adusă din SUA
Un lucru pe care îl ştiu foarte puţine este faptul că după 1990 seminţele pentru ceapa de Buzău s-au pierdut, iar staţiunea de cercetare nu le-a mai putut produce. De abia cu greu, după căutări îndelungate, au fost descoperite seminţe la o bancă de gene din Statele Unite.
”După un an de corespondenţă, americanii au fost de acord să ne dea 50 de seminţe de ceapă de Buzău. Împreună cu cele 50 de seminţe ne-au trimis şi un document ruşinos pentru noi, prin care americanii ne acordau dreptul să folosim seminţele de ceapă de Buzău. Şi când te gândeşti că obţinerea acestor seminţe au fost rodul muncii noastre. Mai mare ruşinea”, povesteşete cercetătorul.
Costel Vânătoru, cercetător staţiunea legumicolă Buzău
În laborator şi amvon
De 32 de ani Costel Vânătoru este cercetător la statiţunea legumicolă Buzău, dar de 22 de ani este şi preot la Arhiepiscopia Buzăului şi Vrancei, slujind la Catedra Veche Voievodală cu hramul Adormirea Maicii Domnului. Pentru el cercetarea şi preoţia nu sunt meserii, sun misiuni, cum îi place să spună.
Proiect de reorganizare lansat de Ministerul Agriculturii
Ministerul Agriculturii vrea acum să reorganizeze 13 institute şi staţiuni de cercetare-dezvoltare agricolă, instituţii aflate în subordinea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice “Gheorghe Ionescu - Şişeşti”, unele din acestea urmând a fi desfiinţate, arată un proiect de Hotărâre privind reorganizarea unor unităţi de cercetare - dezvoltare agricolă pus în dezbatere de minister. Până în prezent au fost reorganizate 39 de institute şi staţiuni.
Zona de cercetare este foarte îmbătrânită şi nu mai vine nimeni din spate. Toţi s-au dus în zona academică unde sunt salarii bune. În cercetare tinerii lucrează pe salariul minim, aşa că domeniul este total neatractiv pentru ei.
Horaţiu Raicu, secretar general Agrostar
Acum mai avem 350 - 400 de cercetători, iar tot personalul care lucrează în domeniul cercetării agricole este de 2.000 de persoane. Nu putem atrage elitele din învăţământ spre cercetare din cauza salarizării. Este păcat pentru că tinerii care s-ar orienta acum spre această zonă ar avea încă de la cine să înveţe repede.
Valeriu Tabără, preşedintele Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice
„Distrugerea staţiuniilor de cercetare-dezvoltare agricolă după 1990 a fost o mare eroare. Munca de zeci de ani a unor oameni dedicaţi a fost pierdută, iar piaţa a fost invadată de importuri masive de seminţe pentru care plătim foarte mulţi bani şi care de multe ori nu sunt nici de calitate. Sistemul de cercetare trebuie refăcut, iar tinerii atraşi spre acest domeniu strategic.
Dragoş Frumosu, preşedintele Federaţiei Sindicatelor din Industria Alimentară