Industria de pescuit şi de prelucrare a peştelui aproape a dispărut din România. Am pierdut flota de pescuit oceanic, marile fabrici de conserve au fost băgate în faliment, iar acum piaţa este dominată de importuri. Vorbim despre o pagubă de circa trei miliarde de euro, dintre care numai valoarea flotei era estimată la un miliard de euro. Dacă în 1989 în România se exploatau în scop piscicol aproape 500.000 de hectare de luciu de apă, fără a mai pune şi râurile interioare, acum am ajuns să folosim doar 23%. Importurile de peşte, crustacee şi moluşte au ajuns la 350 de milioane de euro, iar în acest an se estimează că vor depăși 380 de milioane de euro. Sunt cifrele unui dezastru care au scos România de pe harta industriei mondiale a pescuitului.
Pescuitul intern asigura înainte de 1990 o producţie de circa 60.000 de tone, iar cea mai mare parte era comercializată în stare proaspătă. Pescadoarele Întreprinderii de Pescuit Oceanic (IPO) Tulcea aduceau la mal circa 150.000 de tone de peşte, iar cea mai mare parte a acestei cantităţi lua drumul fabricilor de conserve din Galaţi, Tulcea, Sulina şi Constanţa. Anual plecau la export 100.000 de tone. Despre toate acestea se vorbeşte astăzi la timpul trecut pentru că nu mai există nimic, iar acum am ajuns să recoltăm doar 26.000 de tone de peşte.
Flota înseamnă acum bărcuţe
Peste 80 de nave, respectiv 56 de pescadoare, 13 nave Polar (frigorifice) de transport şi vase auxiliare, toate deservite de 5.100 de salariaţi avea înainte de 1989 IPO Tulcea. Un număr impresionat de nave care făcea din România a cincia putere a lumii în materie de pescuit. Şi tot atunci România avea 35 de fabrici mari, 40 de întreprinderi medii şi 50 de secţii cooperatiste de prelucrare a peştelui. În anul 2016, ponderea flotei de pescuit a României ajunsese la numai 0,2% în totalul flotei de pescuit a Uniunii Europene. Potrivit Eurostat, mai aveam 147 de vase cu o capacitate combinată de 1.000 de tone în 2016. În perioada 2008-2016, flota de pescuit s-a redus cu peste două treimi, de la 437 la 147 de vase, iar capacitatea totală s-a redus la jumătate, de la 2.000 la 1.000 de tone. De fapt vorbim despre mici bărci pentru pescuitul în Marea Neagră.
Consumul este în creştere
Deşi producţia a scăzut dramatic, consumul a crescut constant după 1990. Am ajuns în 2016 la un consumă anual şase kilograme de peşte, dar şi aşa mâncăm de aproape patru ori mai puţin decât media Uniunii Europene. Consumul creşte însă şi cu 30% în perioadele de post, potrivit unei analize realizate anul trecut de către compania Alfredo Seafood, unul dintre principalii importatori şi distribuitori de produse din peşte şi fructe de mare din România. Potrivit prognozelor Alfredo Seafood, consumul peşte/persoană se va situa, la finalul anului, în jurul a 7 kilograme pe an, o cifra extrem de mică în comparaţie cu media europeană care a ajuns la 23 kilograme pe cap de locuitor. Somonul va rămâne unul dintre liderii topului celor mai consumate soiuri de peşte şi în 2018, pe fondul creşterii importurilor de peste, fructe de mare şi a altor nevertebrate marine. În prima jumătate a anului, somonul a condus clasamentul valoric înregistrând vânzări de circa 50 milioane de euro la nivel naţional. “Estimările arată că piaţa locală a crescut cu circa 10% în primul semestru din 2018, comparativ cu aceeasi perioadă din 2017”, ne-au declarat reprezentanţii companiei Alfredo Seafood.
În cadrul următorului buget pe termen lung al UE pentru 2021-2027, Comisia Europeană propune un fond mai simplu si mai flexibil în valoare de 6,14 miliarde de euro pentru sprijinirea sectorului european al pescuitului şi a economiei maritime.
Piaţa conservelor este dominată de importuri
Odată cu distrugerea marilor capacităţi de prelucrare a peştelui, piaţa a fost imediat invadată de importuri. Cele mai mari cantităţi de conserve vin din zona Asiei, dar şi a Africii. În ultimul timp se importă foarte mult din Polonia , precum şi din ţările baltice, spune Dragoş Frumosu, preşedintele Federaţiei Sindicatelor din Industria Alimentară (FSIA)-Sindalimenta. “Noi avem acum doar fabrici foarte mici, făcute pe fonduri europene, şi facem o precesare pentru câteva tipuri de peşte. Problema nu este tehnologia, ci preţul peştelui pentru conserve care trebuie importat. Este practic imposibil să mai intrăm pe această piaţa”, potrivit lui Dragoş Frumosu. Vorbim doar despre câteva mici făbricuţe.
Recoltă mică anul trecut
Potrivit datelor Rompescaria, anul trecut în România s-au recoltat 13.000 de tone de peşte din acvacultură (crescătorii), 9.500 de tone din Marea Neagră şi 4.200 de tone de pe cursurile interioare de apă. O cantitate extrem de mică, dacă avem în vedere că importurile au acoperit 70-80% din consumul intern, spune Nicolae Dimulescu, preşedintele Rompescaria. Pe de altă prte, odată cu prăbuşirea marilor fabric de conserve, am ajuns să importăm în totalitate acest produs. “La noi în ţară nu se mai fac conserve. O perioadă s-au mai făcut la Brăila, dar acum nu se mai fac. Fabricile care mai sunt la noi fac doar o procesare primară a peştelui. Vorbim aici, în general, de peşte marinat, peşte sărat, peşte afumat”, ne-a declarat reprezentantul Patronatului Român Rompescaria.
Producţia de peşte în România este în scădere, excepţie făcând producţia de acvacultură. Numărul crescătoriilor a crescut în ultimii ani, mai ales datorită fondurilor europene alocate pentru acest sector. Suntem însă foarte departe de ceea ce făceam înainte de 1989. Intreprinderea de Pescuit Ocean Tulcea recolta annual 150.000 de tone. Iar vârful a fost 180.000 de tone.
Dimulescu Nicolae, preşedintele Rompescaria
La ora actual România nu mai are o industria de prelucrarea a peştelui, iar refacerea ei este imposibilă în actualele condiţii. Odată cu distrugerea cu bună ştiinţă a Intreprinderii de Pescuit Oceanic Tulcea a murit şi această industria care era o verigă importantă a industriei alimentare până în 1989. În fabricile de prelucrare de la Galaţi, Tulcea, Sulina şi Constanţa lucrau mii de oameni, iar o mare parte din producţia lor lua drumul exportului. În timp ce noi am distrus tot, de exemplu, polonezii şi-au păstrat această industrie, iar acum am ajuns să importîm de la ei.
Dragoş Frumosu, preşedintele FSIA