„Erotoman și cocainoman din anii studiilor la Göttingen, Tübingen și Berlin, alături de mai seriosul amic Tudor Vianu (primul său monograf; pariului cu el din adolescență i se datorează și cariera de poet), Ion Barbu a fost mereu scindat între temperamentul dionisiac, histrion-coleric, și inteligența apolinică, între balcanismul profund și atracția perfecțiunilor boreale. De altfel, în Nordul germanic și-a ales, terapeutic, și soția, Gerda, fiica unui medic”, releva criticul și istoricul literar Paul Cernat în deschiderea unei minibiografii închinate lui Dan Barbilian. „La întoarcere în țară - dezvăluia în continuare profesorul Cernat - Ion Barbu e internat pentru dezintoxicare la Mărcuța; devenit stâlp al cafenelei Capșa, se profilează pe eter. Inspirată de ciuperca halucinogenă Amanita muscaria și de amorul ratat pentru o pictoriță norvegiană (Helga), balada Riga Crypto și Lapona Enigel, comparată cu «Luceafărul» eminescian, îi sublimează personalitatea hipersexuală și umbroasă”.
Debut în zodia anonimului Ion Popescu
În completare: „Ion Barbu a fost și un fanatic iubitor de câini, comparabil cu rivalul Arghezi (vezi pateticul «In memoriam», dedicat lui Fox, sau tandrul «Cercelul lui Miss», dedicat propriei cățele). Gerda Barbilian relata în amintirile ei că la moartea soțului o salcie s-a prăbușit pe mormântul câinilor din curte”. Dar să facem loc și comentariilor relaționate cu opera lirică: „Primele poeme îngheață dionisiacul, via Nietzsche, în formula apolinică a sonetului parnasian. Cel mai high-modernist poet român interbelic, purist hermetic comparat cu Mallarme și Valery (deși linia Poe-Pound îl definește mai bine), Ion Barbu a fost un adept intratabil al disciplinei prozodice. Lovinescu l-a «nășit» după numele bunicului patern, în 1919 (simbolic, în ziua înmormântării lui Vlahuță...), după ce fostul trecător pe la «Literatorul» lui Macedonski își luase pseudonimul Ion Popescu”.
Motivul pueril pentru care a repudiat bijuteria „După melci”
Mai departe, cu profesorul Paul Cernat la catedră: „Cu criticul sburătorist a avut raporturi fluctuante, de la admirație (vezi și poemul Scepticul mântuit... sau poemul-dedicație la nașterea Monicăi) la atacuri antimoderne. Mai mult, l-a trădat pe Lovinescu cu G. Ibrăileanu, publicând în «Viața Românească» splendidul «După melci», basm liric și parabolă incantatorie a inocenței «increate» în contratimp cu lumea. Aici, bucureșteanul redevine câmpulungean precum prietenul din copilărie Mihai Moșandrei. Apărută în 1921 cu ilustrații de M. Teișanu, placheta va fi retrasă de autor, care nu voia să treacă drept poet pentru copii”. Uluitor, nu? „Înainte de a deveni fanion al «Sburătorului» - mai sesiza Cernat -, Ion Barbu devine reper al revistei constructiviste Contimporanul, unde poemele sale figurau ca editoriale”.
A împărțit cu Ion Vinea și poemele, și femeile
Și câteva amănunte spumoase (de care pur și simplu nu se poate face abstracție când amintești de Ion Barbu): „Ar fi conceput, împreună cu amicul Ion Vinea, poemul Răsturnica - a cărui paternitate a fost tranșată de critici în favoarea sa. Au împărțit și grațiile Joséphinei Baker, faimoasa dansatoare mulatră cu origini pe jumătate franțuzești. Ambii erau fani ai lui Poe, iar în anii ‘50, ca scriitori sub interdicție, au tradus din Shakespeare; ultimele cuvinte ale lui Ion Barbu au fost despre Vinea”. Remarcabilă prietenie! „Printre miile de aventuri erotice barbi(li)ene - remarca Paul Cernat - s-ar fi numărat scriitoarea-matematiciană Ticu Archip și poeta Nina Cassian (pe care a lansat-o). În 1929, după abandonarea plachetei Ochean, îi apare unicul volum, Joc secund - construcție criptată, răsturnată și modulară, după modelele matematicilor superioare”.
Sofisticate arhitecturi fonetic-simbolice
Nu lipsesc ascuțitele considerații critice: „Dacă hermetismul incantatoriu din «Uvedenrode» și «Oul dogmatic» are o puritate cristalină, iar ciclul-titlu e o performanță de autoreflectare abstractă, alte poeme combină sapiențialul cu pitorescul oriental, în narațiuni somptuoase. Rămâne magistral și în afara volumului (deocheatele «Un personaj eteroman» sau «Jazzaband pentru nunțile necesare» sunt comparabile cu geamparaua psihedelică «Domnișoara Hus»). S-a scris mult despre sofisticatele lor arhitecturi fonetic-simbolice. O miză a acestui «reacționar modern» cu o conștiință estetică ieșită din comun a fost reabilitarea balcanismului, prin ridicarea lumii «târgovețe» a lui Anton Pann și Nastratin Hogea la puterea poeziei pure”. În plus: „Spațiului mental nordic lasă aici locul tradiției orfice și pitagoreice, cu altoi otoman. Utopia identitară «Isarlîk» e o imagine a Giurgiului copilăriei (vezi și raiul dulciurilor turcești din poemul Selim). În schimb, glacialele «O înșurupare în Maelstrom», «William Wilson» ș.a. aduc un omagiu lui Poe”.
Agățat în tăvălugul legionar
Printre ultimele acuarele: „După 1930, ca universitar, elevul lui Țițeica și emulul Programului de la Erlangen se dedică matematicilor, cu o carieră internațională prestigioasă: pe lângă faimoasele «spații Barbilian», Ion Barbu a avut realizări majore în axiomatizarea geometriei algebrice, în geometriile neeuclidiene etc. Poetul rămâne ocazional, savuros și în dedicațiile licențioase. Imnul pentru «clubul» admiratorilor lui Mateiu Caragiale - al cărui apostol a fost - e memorabil. Antrenat în aventura legionară, a compus ode pentru Gardă și Căpitan; nu fără folos, căci va fi avansat în 1941 profesor plin; apărat de prieteni (Al. Rosetti, T. Vianu) și discipoli (inclusiv de studenții evrei pe care i-a sprijinit), Ion Barbu n-a fost reprimat sub comunism decât ca poet. O excepție pe linie: «Bălcescu trăind»”.
Axa Nord-Sud
În loc de concluzie: „Eseist capricios, evocator sclipitor de poeți, matematicieni și profesori, Ion Barbu a avut (și) geniu epistolar - Mircea Coloșenco l-a editat integral. Poetul-matematician a beneficiat și de o exegeză first class; posteritatea lirică, prodigioasă, merge de la emuli interbelici ca Dan Botta, Barbu Brezianu (născut tot pe 18 martie!) ș.a. până la șaizeciști și onirici (unde se cam oprește; sau...?). Un mare poet axiomatic pe axa Nord-Sud, greu accesibil adepților «poeziei leneșe».
Un îndemn de sezon: nu scoateți încă melcii din casă!
După melci (fragment):
…Şi pe trupul lui zgârcit
M-am plecat
Şi l-am bocit:
„Melc, melc, ce-ai făcut?
Din somn cum te-ai desfăcut?
Ai crezut în vorba mea
Prefăcută... Ea glumea!
Ai crezut că plouă soare,
C-a dat iarbă pe răzoare,
Că alunu-i tot un cântec...
Astea-s vorbe şi descântec!
Trebuia să dormi ca ieri,
Surd la cânt şi îmbieri,
Să tragi alt oblon de var
Între trup şi ce-i afar'...
- Vezi?
Ieşişi la un descântec;
Iarna ţi-a muşcat din pântec...
Ai pornit spre lunci şi crâng,
Dar pornişi cu cornul stâng,
Merc nătâng,
Merc nătâng!”
Iar când vrui să-l mai alint,
Întinsei o mână-amară
De plâns mult...
Şi dârdâind,
Două coarne de argint
Răsucit se fărâmară.
Că e ciunt, nu m-am uitat,
Ci în punga lui de bale,
Cu-însutite griji, pe cale
L-am purtat
Legănat:
Punga mică de mătasă,
Iar acasă
L-am pus bine
Sus, în pod,
(Tot lângă mine),
Ca să-i cânt din când în când
Fie tare, fie-n gând:
„Melc, melc
Codobelc,
Plouă soare
Prin fâneţuri şi răzoare,
Lujerii te-aşteaptă-n crâng,
Dar n-ai corn
Nici drept,
Nici stâng;
Sunt în sân la moşul Iene
Din poiene:
Cornul drept,
Cornul stâng...
Iarna coarnele se frâng,
Melc nătâng,
Melc nătâng!”
Cu căruța la examen
Un episod mai puțin cunoscut din viața lui Ion Barbu: la începutul anului 1944, când americanii bombardau intens Ploieștiul și Bucureștiul, speriat, profesorul Ion Barbu și-a luat soția și s-a mutat în sătucul Tânganu, lângă Capitală. Când a început sesiunea de restanțe, studenții au fost nevoiți să se deplaseze la Tânganu cu căruța, pentru că matematicianul-poet a refuzat să mai revină în București.
128 de ani s-au împlinit pe 18 martie 2023 de la nașterea poetului și matematicianului Ion Barbu
Ion Barbu a fost mereu scindat între temperamentul dionisiac, histrion-coleric, și inteligența apolinică, între balcanismul profund și atracția perfecțiunilor boreale”, Paul Cernat, critic literar
1930 a fost anul în care Ion Barbu a publicat „Joc secund”, singurul său volum de poezii
Există undeva, în domeniul înalt al geometriei, un loc luminos unde aceasta se întâlnește cu poezia”, Ion Barbu
Pe lângă faimoasele «spații Barbilian», Ion Barbu a avut realizări majore în axiomatizarea geometriei algebrice, în geometriile neeuclidiene etc.”, Paul Cernat, critic literar
Sursa foto: MNLR