Săptămâna dinaintea Floriilor este numită „a Floriilor”, ziua cand florile, plantele de orice fel încep să-şi dezvăluie virtuţile magice. În această zi, numită şi „sâmbata lui Lazăr", se practică datina Lăzărelului, obicei care aminteste de un străvechi zeu al vegetaţiei ce murea şi renăştea la începutul fiecărei primăveri.
În aceeaşi zi erau şi Moşii de Florii, acum obişnuindu-se să se dea de pomană plăcinte, în amintirea unui Lazăr care ar fi murit de pofta plăcintelor.
Tot in sambata Floriilor se face şi parastasul lui Lazăr. Atunci colindă fetele mici, impodobite cu flori pe la cap si cu un baiat în faţă. Fetele cântă despre moartea nefericită şi despre înmormântarea unui tânăr pe nume Lazăr. Una din fete supranumită Lăzăriţa se îmbracă în mireasă. În cantec se spune că acesta i-a cerut mamei să-i facă azima si ea n-a voit; el s-a dus apoi cu oile la pădure, s-a suit pe o creangă să scuture frunze oilor, când a început să bată vântul şi s-a rupt creanga, iar el a căzut şi a murit. Cele trei surori ale lui, l-au găsit, l-au adus acasă, l-au scăldat în lapte dulce şi l-au înmormântat. Uneori se face referire si la moartea logodnicei Lăzăriţa. Fetele primesc ouă pe care apoi le roşesc.
Ce reguli, obiceiuri și interdicții trebuie respectate în Sambăta lui Lazăr?..................................