Lista cu monumentele care vor fi salvate de la prăbușire va fi întocmită de Ministerul Culturii și va cuprinde obiective din toate județele, iar suma maximă acordată fiecărui obiectiv admis în program nu va putea depăși 500.000 de lei. În prezent, România nu are nici cu cine, nici cu ce să restaureze toate monumentele aflate în colaps, astfel că banii vor fi folosiți pentru „lucrări noninvazive”, care să ofere un răgaz până vor exista condiții pentru restaurare.
Prin acest proiect legislativ se creează, practic, un mecanism de intervenție rapidă asupra monumentelor istorice aflate în stare de colaps și precolaps, multe dintre ele reprezentând în prezent un pericol public pentru siguranța cetățenilor, spun inițiatorii.
Conform proiectului de lege, pus miercuri pe masa senatorilor, lista cu cele 100 de monumente istorice a căror salvare va fi finanțată prin PNSP va fi publicată, de Ministerul Culturii (MC), în luna septembrie a fiecărui an și va cuprinde cel puțin două monumente istorice pentru fiecare județ și cel puțin patru pentru Municipiul București, iar pozițiile neatribuite se vor împărți între județele care au mai multe astfel de obiective.
Vor putea să depună proiecte pentru finanțare „persoane fizice sau juridice de drept public sau privat care fac dovada calității de proprietar, deținător al unui drept de superficie, de concesiune sau de folosință pentru o durată mai mare de 25 de ani sau titular al dreptului de administrare al unui monument istoric care au obținut în prealabil acordul/avizul MC pentru punerea în siguranță în primă urgență pentru obiectivul respectiv”.
„Suma maximă asigurată pentru fiecare monument istoric admis la finanțare în cadrul PNSP este de 500.000 de lei”, stipulează proiectul de lege.
Printre criteriile în funcție de care vor fi selectate proiectele pentru finanțare se numără: starea de degradare, urgența intervenției, pericolul public și valoarea culturală a monumentului istoric (având prioritate cele aflate pe lista patrimoniului mondial și pe lista indicativă UNESCO a României).
Nu avem capacitatea de a le restaura
Cu toate că protecția monumentelor istorice face parte din „Strategia națională de apărare a țării”, iar securitatea infrastructurilor critice, inclusiv a patrimoniului istoric și cultural, sunt considerate factori de reziliență pentru statul român, astăzi, mecanismele de finanțare pentru salvarea monumentelor istorice sunt insuficiente, atât din perspectiva posibilităților limitate de intervenție, cât și a finanțării acordate, spun inițiatorii.
„România nu are, pe termen scurt și mediu, capacitatea de a restaura pe scară largă monumentele istorice la un nivel care să întrunească principiile conservării patrimoniului cultural stipulate în Cartele internaționale și nici condițiile de calitate menționate de ICOMOS și Comisia Europeană (...), motivele principale fiind lipsa personalului de execuție și a firmelor competente, lipsa certificării materialelor de construcție și a produselor tradiționale, cadrul neadaptat al normativelor de proiectare (în special, lipsa unui normativ dedicat de proiectare antiseism), lipsa unei legislații privind reutilizarea materialelor de construcție vechi și numărul redus al personalului din domeniul cercetării și proiectării”, se arată în expunerea de motive care însoțește proiectul de lege.
Lucrări noninvazive
În acest context, susțin inițiatorii, punerea în siguranță a monumentelor istorice ar presupune „lucrări noninvazive și salvarea cu resurse financiare reduse a unui număr mai mare de monumente istorice” și ar oferi „un răgaz până când vor exista condițiile unor restaurări exhaustive și pe scară largă la nivel național”.
În prezent, fondurile obținute din aplicarea timbrului monumentelor istorice sunt acordate de Institutul Național al Patrimoniului, printre altele, și pentru lucrări de intervenție de urgență la monumente.
Însă, în anul 2022, spre exemplu, pentru subprogramul intervenții de urgență a fost anunțat un buget de 1.500.000 de lei fără a se mai organiza competiția de depunere a proiectelor. De asemenea, pentru Programul Național de Restaurare, anul trecut a fost alocată suma de 13.500.000 de lei și, cu toate că în program sunt înscrise 96 de monumente istorice, dintre care 30 bugetate, nu a primit bani niciunul din categoria „intervenții de urgență”.
Astfel că situația din teren arată din ce în ce mai deplorabil, argumentează inițiatorii.
Peste 800 de monumente, în pericol de dispariție
Conform datelor centralizate de Institutul Național al Patrimoniului, la finalul anului 2021, în România existau „cel puțin 801 monumente istorice în pericol de dispariție”. Numărul este în creștere față de datele colectate în 2013, când doar 593 de monumente istorice se aflau în această situație.
În realitate, situația ar putea fi chiar mai gravă, mai spun inițiatorii legii, astfel că sunt necesare noi politici de protejare a patrimoniului cultural, astfel încât aceste monumente istorice să nu dispară.
Senatul este prima cameră sesizată, dar inițiatorii au solicitat procedură de urgență pentru acest proiect de lege.
23% din total, la culte
În 2021, în administrarea autorităților de la nivel central și a instituțiilor din subordinea acestora erau 31 de monumente istorice aflate în stare de colaps (3,87% din cele 801), în cea a autorităților și instituțiilor județene erau 22 de monumente (2,75%), iar la nivel local în această situație se aflau 166 de monumente (20,72%).
Dar cele mai multe monumente istorice în stare de colaps dețin cultele: 184 de monumente istorice (22,97%). Alte 264 de obiective (32,96% din cele 801) se află în stare precară de conservare „care constituie și un pericol public”.
Finanțarea programului se va realiza din fonduri pe care statul le încasează în prezent din jocurile de noroc.
30.419 obiective din România aveau regimul juridic de monument istoric, la finalul anului 2020. Dintre acestea, 6.951 erau clasate în grupa A (monumente istorice de valoare națională și universală) și 23.468 în grupa B (monumente istorice reprezentative pentru patrimoniul cultural local).