Locavorismul este mișcarea care încurajează consumul de hrană produsă local, pe o rază de maximum 100-250 km de la domiciliul fiecărui consumator. Se spune că termenul a fost inventat în SUA. La ora actuală, mișcarea are sute de mii, dacă nu milioane de adepți în lume, fiind cel mai bine reprezentată în pe Noul Continent și în Franța.
Conform New Oxford American Dictionary, un locavor este o persoană care caută produse alimentare obținute pe plan local. „Locavor” a fost desemnat cuvântul anului, în 2007. Trei ani mai târziu, intra în ediția 2010 a dicționarului Larousse. În 2014, conform unui sondaj Ipsos, 80% din consumatorii francezi afirmau că achiziționează produse locale. O reacție, poate, la veșnicele scandaluri din industria agroalimentară, susținută și de dorința de a cunoaște adevărata origine a ingredientelor de pe masă.
Respect pentru mediu
Pentru mulți, a fi locavor înseamnă a fi respectuos cu mediul. Și mai înseamnă a cumpăra marfa din regiune, folosind circuitul alimentar scurt, a da prioritate produselor proaspete, sezoniere, a limita risipa alimentară, a reduce monocultura și a menține diversitatea.
Locavorism înseamnă și o rețea de distribuție mai echitabilă pentru producători, precum și reducerea risipei generate de circuitele clasice de distribuție.
De ce aproape de casă
Avantajele de a cumpăra cât mai aproape de casă sunt evidente, spun fanii mișcării:
-Un fruct de sezon produs și consumat local necesită de 10-20 de ori mai puțină energie ca un fruct importat în afara sezonului;
-Adio risipă, fiindcă furnizorii nu livrează decât ceea ce se comandă;
-Reducerea numărului de intermediari garantează o remunerație mai bună a țăranilor/fermierilor;
-Adaosurile comerciale sunt mici, ceea ce înseamnă costuri și calitate pentru buzunarele tuturor;
-Calitatea alimentelor e mai bună când acestea sunt consumate rapid.
Pe scurt, alegerea de a cumpăra local este un act ecologic, economic, civic, responsabil, dar și politic.
Consum de bun-simț
Locavorismul, spun adepții mișcării, este o atitudine asumată: înseamnă să aduci un pic de bun simț în obiceiurile de consum, fără presiune și fără prejudecăți.
Da, roșiile pot fi cumpărate pe plan local – dar nimeni nu poate obliga un locavor să nu-și ia, din supermarket, și produsele mai „exotice” de care are nevoie: cafea, ceai, condimente, banane sau portocale. Fiindcă și pentru acestea există sisteme de producție și de distribuție echitabile.
Toată lumea poate cumpăra global, desigur. Dar când există produse echivalente pe plan local, de ce să nu le dai prioritate?
Preț și calitate
Adepții mișcării recunosc că locavorismul are și câteva puncte negative. Unul ar fi lipsa de varietate a produselor, în anumite regiuni – deși locavorismul nu interzice achiziționarea ingredientelor lipsă din lanțurile de retail sau din alte surse.
Apoi, unii strâmbă din nas, pentru că prețul mărfii locale e mai ridicat – deși s-au făcut studii comparative, atât pentru legume, cât și pentru carne. Studiile arată că diferențele de preț nu sunt foarte mari, iar pe alocuri balanța se înclină în favoarea produselor locale. Diferența privind calitatea și de gustul ingredientelor este însă considerabilă.
Apoi, unii se plâng de faptul că locavorismul e cronofag – iar ei nu au timp! În SUA și în Franța, chestiunea a fost rezolvată, prin apariția, în orașe, a magazinelor în care mai mulți producători își vând marfa, prin punctele de vânzare colectivă, prin magazinele de fermă și prin circuitele de livrare la domiciliu.
În pandemie, au apărut și circuitele alimentare scurte optimizate grație internetului. Francezii au creat platforme destinate comunităților, care facilitează vânzarea sau cumpărare online a produselor din regiune.
Ce spun criticii mișcării
Desigur, mișcarea nu e apreciată în unanimitate și sunt persoane care o caracterizează drept „o idioțenie antimondializare”. Arată că agricultura industrială actuală se potrivește prea puțin cu noțiunea de consum local și că distribuția mondială, la scară mare, este mai puțin poluantă decât multiplele sisteme de distribuție locală.
Sunt și critici care au o atitudine moderată vizavi de locavorism. Fără a nega faptul că sistemul alimentar mondial nu e sustenabil, arată totuși că locavorismul radical e contraproductiv, atât în privința calității alimentare, cât și la nivelul amprentei ecologice. Mișcarea, spun ei, ar trebui să țină cont nu doar de acei kilometri parcurși de alimente, ci și de amprenta de mediu produsă de agricultură. Pentru un bilanț global pozitiv, alimentele ar trebui să fie transportate pe șine, nu pe autostradă.
Fotografii: Facebook Locavor de Ciurila/ Beatrice Boghian Photography