Am ieșit duminică. Surpriză, nici țipenie de om. Orașul părea părăsit. Am fost în centru. Mi-a venit în minte Bucureștiul nostru drag, care este aglomerat duminica de se merge în traficul de pe străzi și bulevarde bară la bară. Mereu m-am întrebat, ca și voi, unde se duc toți oamenii ăia, de unde vin. Aici răspunsul are doar două variante. Fie oamenii sunt afară din oraș, fie stau și de odihnesc în casă. Se relaxează după o săptămână de muncă, în cele mai multe cazuri, de șase zile. Sunt vremuri grele și nu se poate altfel. Încă un lucru pe care l-am observat. Toate fast-food-urile pe lângă care am trecut în weekend, goale. Toate. Mese goale. Nimeni. Niciun client.
Am intrat într-un magazin cu „de toate”. Nu am văzut decât bere fără alcool pe raft. Întreb. Îmi zice omul, din cauza căldurii excesive, băutorii de bere se abțin să bea bere cu alcool și preferă să se hidrateze cu bere fără alcool sau sucuri neacidulate. Ce lume… M-am așezat puțin, împreună cu câinele meu, pe o bancă într-un părculeț. Puțini copii. Am întrebat, mi s-a răspuns. „Sunt încă de dimineață la ocean, să se joace în nisip și să alerge cu pescărușii”. A doua zi, luni, m-am dus la aceeași oră în centru. Zi de lucru. Cu totul și cu totul alt trafic, mașini, aglomerație, orașul era un stup de albine acum, lumea merge de colo-colo cu treburi. V-am mai spus că mulți americani s-au mutat în Los Angeles pentru că este un oraș uriaș ca întindere, nu te sufoci ca în marile metropole. Însă oricât de aerisit este orașul, sunt și zone cu trafic infernal. Am revăzut semafoarele inteligente, cum erau pe vremuri și pe la noi. Indiferent de trafic, dacă ai pornit pe un verde pe un bulevard lung, te vei duce din verde în verde, dacă ții viteza scrisă pe stâlpul semaforului. La noi se mai deranjează cineva să iasă din birouri ca să regleze semafoarele după noile cerințe de trafic?
Sigur, și Bucureștiul este supraaglomerat, pentru că sunt zeci de mii de mașini peste capacitatea Capitalei, dar la noi, la români, speranța de mai bine, nu moare niciodată: „Cine știe, poate cândva, vreodată, se va fluidiza și la noi traficul, poate vor apărea și semafoarele inteligente”. Mai este o diferență. La noi, șoferii dau de cele mai multe ori vina pe alți șoferi pentru că „încurcă traficul”, nicidecum pe edili care nu sincronizează semafoarele. Ei bine, nicăieri în SUA nu se pune așa problema. Dacă este aglomerație, asta este, e aglomerat. Dar niciodată un șofer nu va claxona un alt șofer să se dea la o parte. Nu mai zic de „vorbele dulci” adresate în trafic.
Parcarea este și aici o mare problemă, ca în oricare alt oraș mare din lume. Una din metode este parcarea cu plată. Scumpă. La tot pasul vezi acei stâlpi mici cu un ceas deasupra. Parchezi, bagi moneda și îți fixezi ora până la care stai. Repet, scump. Și, ca în toate orașele americane, avem Poliția parcărilor. Ai depășit ora, te așteaptă amenda sub ștergător. Amendă din aia care ustură. Mai exact, ora de parcare neplătită este de 20 de ori mai mare decât cea plătită. Dacă ora de parcare costă 5 dolari, amenda este 100 de dolari, chiar dacă ai depășit o oră fie și cu 5 minute. În toate marile metropole există Poliția parcărilor. Fără reglementări stricte și supraveghere nu merge. Însă odată ce te-ai obișnuit cu aceste lucruri, viața ta este una normală și frumoasă.
Mai rămânem o săptămână pe coasta Pacificului și vă promit că voi răspunde la comentariile voastre. Nu am de gând să vă arăt fața aia neplăcută a orașului, pentru că nu reprezintă orașul în sine, așadar nu va fi nicio pierdere.
Dragii mei, să ne vedem vinerea viitoare, cu sănătate, în pace și siguranță. Doamne ajută!