„Ce eşti aşa posomorât, moşule?” Răspunde birjarul bâtrân: „Coană Mărie, a dat spic de zăpadă şi n-am lemne, tremură băbuţa mea!” Maria Tănase scoate din geantă un şomoiog de bani şi îi pune în palmă moşului, care o ducea cu trăsura lui veche pe la cârciumioarele din Colentina, unde ea cânta. O plătiseră cu ceva bani cârciumarii. „Păi, tot încruntat eşti moş Grigore, ia atunci toată poşeta!” Şi Maria Tănase îi aruncă birjarului geanta, în timp ce intra în cârciuma unde sfârâiau cârnaţii şi fleicile şi unde de la uşă începe a cânta „Mărioară de la Gorj”.
Să ne bucuri inimile din Înalt, de-acolo, de unde eşti, să înnobilezi în continuare lada de zestre cu genii, a neamului românesc! Când Maria Tănase îl blestemă pe trădătorul în dragoste, „Cine iubeşte şi lasă Dumnezeu să-i dea pedeapsă târâişul şarpelui”, se despică cerul de vocea ei. Când Maria Tănase cântă Ciuleandra, urcă în fiinţa noastră tot clocotul din sângele poporului român. Mi-a zvâcnit inima când am intrat prima dată în Arena Naţională, pe jumătate de stadion se întindea un banner uriaş pe care scria „Noi suntem batalioanele române”, iar când tricolorii marcau un gol izbucnea vocea Măriei cu îndemnul din Ciuleandra „Şi-ncă o dată, măi băieţi, hooop ş-aşa, ş-aşa!”
Dacă am putea lua o fărâmă dintr-o dragoste cerească, s-o clonăm, acea iubire ar fi cea dintre două genii cosmice, iubirea dintre ţăranul maiestuos Brâncuşi şi Maria Tănase. Cu farmecul ei, cu senzualitatea ei, cu glasul ei, Maria Tănase subjuga orice bărbat. Îi cânta în surdină genialului Brâncuşi, sprijinindu-l cu spatele ei, şi când observa că sculptorul aţipea, îl ajuta cu o pernă şi murmura cântecul până ieşea tiptil din odaie. S-au îndrăgostit teribil de ea şefi ai spionajului occidental din ţara noastră, a iubit-o şi renumitul Cristescu, şeful serviciilor secrete româneşti, cel care a trimis-o la Istanbul pe Maria, că-i puseseră gând rău legionarii, se pare că a şi recrutat-o pentru spionajul românesc. Celebra Maria Tănase a murit devreme de cancer, a pus-o pe fetişcana pe care o susţinea s-o îmbrace cu rochia albă aleasă pentru a o înmormânta şi a rugat-o să-i facă nişte modificări la fustă. Maria Tănase a cerut să-i fie pusă sub cap, în siciru, o pernă umplută cu petale de trandafiri din grădina tatălui, din mahalaua Cărămidarilor. Spre cimitir, pe Maria Tănase au petrecut-o peste un milion de români!