Două dintre cărțile cercetătoarei - „Mintea Absorbantă a copilului” și „Inteligența mâinilor” - au fost publicate recent la Editura RAO, pentru educatori și părinți, dar și pentru specialiștii din acest domeniu. Metoda Montessori se concentrează pe autoeducare și pe dezvoltarea naturală a personalității copiilor, încurajându-i să ia decizii proprii și să lucreze în ritmul lor natural, fără a fi forțați să facă lucruri care nu le plac, iar astfel, copiilor li se dezvoltă foarte mult creativitatea.
Metoda Montessori în educația copiilor a pornit de la cercetarea pe care a făcut-o Maria Montessori, mai întâi având scopul de a îngriji copiii cu retard, însă rezultatele observate în aplicarea metodei au condus la o generalizare a tehnicilor folosite de cercetătoare, pentru dezvoltarea creativității și a personalității copiilor, nu doar a celor cu deficiențe cognitive.
Născută pe 31 august 1870, în Chiaravalle, Italia, decedată pe 6 mai 1952, în Noordwijk, Olanda, Maria Montessori a fost medic și pedagog, devenind celebră pentru crearea metodei de educare care îi poartă numele. A fost prima femeie care a absolvit Facultatea de Medicină a Universității din Roma, în anul 1896.
Maria Montessori a aplicat metodele sale pentru prima dată în anul 1907, la o școală pentru copii dintr-o zonă săracă din Roma, iar succesul său a dus la deschiderea altor școli Montessori în întreaga lume. Pe principiul unei libertăți controlate, școlile Montessori inspiră copiii să lucreze în ritmul lor propriu, singuri sau împreună cu alte persoane.
Cele mai importante lucrări
„Mintea Absorbantă a copilului”, publicată la Editura RAO, este una dintre cele mai relevante cărți scrise de Maria Montessori, ce prezintă detaliat ideea de bază a metodei de educație care a luat numele cercetătoarei. În această carte, publicată inițial în India, cu doar trei ani înainte de moartea autoarei, sunt însumate ideile ei pedagogice care încă sunt extrem de actuale, atât în cercetare, cât și în practică.
Montessori a demonstrat că în primii ani de viață copilul beneficiază de o perioadă de creativitate enormă, fiind într-o fază a dezvoltării în care mintea absoarbe caracteristicile mediului înconjurător, pe care copilul și le însușește și crește prin ele, în mod natural și spontan. Această idee a cercetătoarei a reprezentat o revoluție în domeniul pedagogic, generând ceea ce cunoaștem astăzi drept Metoda Montessori în educație.
O altă lucrare a cercetătoarei, „Inteligența mâinilor”, publicată tot de Editura RAO, prezintă metodele de dezvoltare a copilului prin intermediul simțurilor și al mișcării, fiind o carte care adună toate scrierile autoarei despre legăturile dintre minte, corp și mișcare - una dintre ideile fondatoare ale gândirii pedagogice ale Mariei Montessori.
Ce trebuie să învețe copiii
Metoda Montessori presupune că fiecare sală de clasă trebuie să fie echipată cu materiale care permit, mai întâi, învățarea prin intermediul simțurilor și mai târziu prin citire, scriere, matematică avansată, iar în activitățile de predare trebuie să fie folosite artele vizuale, muzica și mișcarea.
Cercetătoarea a fost adepta principiului că educația începe la naștere, iar primii ani din viața unui copil sunt cei care-l formează pe acesta cel mai mult, aceasta fiind cea mai importantă perioadă a dezvoltării pentru viitorul adult, atât mental, cât și fizic.
Montessori a consacrat câteva reguli foarte simple, pe care le-a pus în practică: Principiul de bază este autoeducarea copiilor și aplicarea celor învățate direct, imediat. În proiectul educațional intră apoi crearea de grupe educaționale care acoperă 3 ani, spre exemplu: grupa 3-5 ani, sau 6-9, sau 7-10 ani. Din metodă face parte și încurajarea copiilor să ia mereu decizii proprii pe care să le respecte. De asemenea, curățenia și aranjarea locului unde își desfășoară activitatea copiii sunt făcute de ei înșiși, în funcție de modul specific în care se autoconduc.
Se promovează libertatea de a alege
În școlile care aplică metoda Montessori, cadrele didactice încurajează dezvoltarea copiilor automotivați, independenți, echilibrați, activi, colaborativi prin predare de la egal la egal.
Copiii mai mici se bucură de stimularea zilnică, pe baza modelelor mai vechi, în timp ce copiii mai mari învață să se respecte reciproc într-o atmosferă caldă de acceptare și bucurie.
Pentru elevii mai mari, sălile de clasă promovează libertatea de a alege, curățenia și aranjarea locului unde își desfășoară activitatea. Socializarea și comunicarea sunt extrem de importante: sunt folosite discuțiile de grup, excursiile, stabilirea programului zilnic și săptămânal cu scopul finalizării lucrărilor din programa școlară.
Proiectele de colaborare, experimentele științifice și prezentările vizuale necesită o planificare atentă și o cantitate mai mare de timp. Respectul, responsabilitatea și dezvoltarea caracterului sunt prevăzute, de asemenea, în unitățile curriculare.
Cum se poate stimula creativitatea copilului, prin automotivare, conversații, socializare și excursii, dar și prin tehnici speciale folosite în sălile de clasă.