Cele două perimetre au intrat în conservare în anul 2004 şi trebuiau ecologizate până în 2015. Ulterior, termenul a fost prelungit până în octombrie 2016, dar abia în decembrie s-a semnat un contract pentru derularea unor lucrări de conservare, în timp ce acelea vitale, de ecologizare, încă erau amânate. Acum, Compania Națională a Uraniului vrea să vadă dacă apele de suprafață provenite de la cele două mine sunt poluate cu Radiu 226, un izotop radioactiv, care are o perioadă de înjumătățire de 1.601 ani. Același lucru, dar și în sol, vrea să vadă compania și la fosta mină de uraniu de la Băița.
Pentru a vedea care este situația pe teren, Compania Națională a Uraniului va organiza pe data de 31 mai o licitație pentru achiziționarea unui studiu la minele Lişava şi Ciudanoviţa și pe 2 iunie pentru mina Ștei. Dacă pentru aceasta din urmă compania este dispusă să plătească până la 420.000 de lei, fără TVA, în cazul celorlalte două mine din Banatul Montan costul este mult mai scăzut, de circa 27.000 de lei.
La Lişava şi Ciudanoviţa nici acum nu este terminată ecologizarea
În Banatul Montan, la Ciudanoviţa, fostele mine de uraniu au fost închise necorespunzător şi apa contaminată din puţuri se poate infiltra în pânza freatică a fântânilor şi a izvoarelor din zonă. Închiderea minelor Lişava şi Ciudanoviţa a început la sfârșitul anilor ’90, dar operațiunile nu s-au finalizat. Procesul de ecologizare a continuat și în anii următori, dar nu sunt finalizate total nici astăzi. Efectul este că zona Ciudanoviţei este încă puternic radioactivă din cauza haldelor de steril și a apelor de mină. În zonă sunt zeci de halde și ele nu sunt complet stabilizate. Orice ploaie mai puternică reprezintă un real pericol pentru oameni și animale, deoarece apele care se scurg duc cu ele material radioactiv în pârâurile Jitin și Lișava, care traversează o zonă locuită, a declarat pentru cotidianul Jurnalul președintele Asociației ecologice GEC Nera, Sturza Popovici. Asociația a făcut de-a lungul anilor mai multe verificări în zonă și reprezentanții ei spun că în apropierea haldelor neecologizate se depășește limita de pericol pentru radiații, deși autoritățile infirmă acest lucru.
Ploile spală haldele de steril și duc încărcătura radioactivă în pârâurile Jitin și Lișava. Din aceste pârâuri locuitorii din zonă iau apa pe care o folosesc la udatul grădinilor de legume. Mai mult, în zonă sunt lăsate să pască vacile, oile și caprele. Așa ne trezim în piețe cu lapte, brânză și carne contaminate.
Sturza Popovici, președintele Asociației GEC Nera
Potrivit raportului de activitate al Comisiei Naționale pentru Controlul Activităților Nucleare (CNCAN), abia în 2022 Compania Națională a Uraniului și Conversmin au început prima etapă de inundare controlată a fostelor mine de uraniu Lişava şi Ciudanoviţa și reabilitarea stației de tratare a apelor de mină.
Statul dă bani cu țârâita
Deși ecologizarea zonei a început în urmă cu mai bine de 20 de ani, ea nu este finalizată nici astăzi, pentru că statul alocă anual foarte puțini bani, deși ele prezintă un risc pentru oameni și animale. Depășirea radioactivității peste nivelul de pericol nu mai sperie pe nimeni în zonă, subiectul fiind unul tabu. „Noi i-am tot avertizat pe locuitori, dar unii cred, alții nu cred, pentru că instituțiile statului, cum ar fi, de exemplu, Garda de Mediu, nu confirmă acest lucru”, spune Sturza Popovici.
Urmele nepăsării se văd și la Băița
Mina Băița, de lângă orașul Ștei din județul Bihor, construit de sovietici la începutul anilor ’50, a intrat în procesul de închidere și conservare în 2008 pentru că zăcământul se epuizase. Și aici sterilul este depozitat în halde, în imediata apropiere a Băiței. Unele sunt vizibile și acum, lângă satul Băița Plai, altele se întind mult în sus, pe Valea Calului. Și aici sunt însă probleme și surse din industria minieră au declarat pentru Jurnalul că nu s-au respectat parametrii trecuți în documentele de închidere și conservare a minei.
“De închiderea minelor de uraniu nu s-a ocupat compania Conversmin, care s-a ocupat de închiderea tuturor minelor, ci Compania Națională a Uraniului. Nimeni nu știe ce au făcut acolo, pentru că niciodată nu s-a făcut un raport privind activitatea de închidere și conservare a exploatațiilor de uraniu. Nu există niciun fel de date, pentru că cei de acolo s-au prevalat de faptul că sunt informații strict secrete de importanță deosebită. O prostie bineînțeles, dar asta le-a permis să țină departe de ochii curioșilor ce au făcut cu banii”.
Surse din industria minieră