În doar două luni de zile, aliaţii la guvernare ai social-democraţilor au spus „pas” de două ori ofertei făcute de Liviu Dragnea ca actuala coaliţie să înceapă demersurile de demitere din funcţie a preşedintelui Klaus Iohannis. Departe de a fi un semn că partidul lui Călin Popescu Tăriceanu joacă la două capete, refuzul suspendării de către ALDE poate fi argumentat atât prin consecinţele asupra mediului politic în general, cât şi prin prisma calculelor electorale pe care acest partid şi le face.
Eventualitatea suspendării lui Iohannis a fost luată serios în discuţie abia în perioada în care şeful statului tărăgăna revocarea din funcţie a şefei DNA, Laura Codruţa Kovesi. Refuzul de a pune în aplicare o decizie a Curţii Constituţionale era un motiv serios, inclusiv pentru oamenii lui Tăriceanu care, la un moment dat, păreau dispuşi să dea curs cererii lui Liviu Dragnea. Odată cu revocarea lui Kovesi, ALDE a devenit mai reţinută deoarece devenea inactuală acuzaţia de încălcare flagrantă a Constituţiei. „Noi în ALDE nu am discutat de suspendarea preşedintelui, decât acesta legat de refuzul de a semna decretul de revocare a doamnei Kovesi din fruntea DNA (…) Din punctul meu de vedere, nu se mai impune acum o suspendare a preşedintelui”, spunea vicepreşedintele Andrei Gerea adăugând că o suspendare peste vară, după modelul din 2012, nu este oportună. Pe 21 august, liderul PSD şi-a înnoit oferta, precizând clar că decizia depinde de poziţia lui Tăriceanu. Acesta nu a răspuns în nume personal, răspunsul fiind dat în numele partidului, pe pagina de Facebook. „Declanşarea procedurii de suspendare, într-o societate profund divizată, instigată la fanatism și violență de lideri politici lipsiți de scrupule, poate avea urmări imprevizibile”, preciza ALDE. Spre deosebire de PSD, cei de la ALDE par a fi mai aplecaţi spre experienţa suspendărilor anteriorare, ale lui Traian Băsescu. Cea din 2007 a fost un eşec usturător pentru iniţiatori şi i-a asigurat lui Băsescu sprijin popular pentru realegerea din 2009. În 2012, în pofida unui curent puternic împotriva preşedintelui, au existat şi atunci suficienţi susţinători ai săi pentru ca iniţiatorii suspendării să aibă probleme în interiorul ţării, prin faptul că nu au reuşit să asigure un nivel suficient al prezenţei la urne, cât şi în exterior, mulţi oficiali externi acuzându-i că vor să submineze statului de drept. ALDE recunoaşte că acum divizarea socială este şi mai puternică, astfel că reacţiile riscă să fie şi mai vehemente decât în 2012. Pe de altă parte, Alianţa îşi face calculele şi pentru anul electoral 2019, când Tăriceanu va fi, cel mai probabil, candidatul lor la prezidenţiale. Fără probleme penale de anvergura celor cu care se confruntă Dragnea şi fără ca imaginea sa să se fiu uzat în aceeaşi măsură ca a colegului său de la PSD, Tăriceanu are motive să solicite celor de la PSD ca partidele de guvernământ să aibă un candidat comun, pe el. Din acest punct de vedere, suspendarea şi, ulterior, posibila demitere a lui Iohannis, l-ar lipsi de două atuuri: în primul rând, Tăriceanu şi-a construit capitalul politic recent prin acuzaţiile că actualul preşedinte s-a dovedit neputincios în a ţine sub control activitatea serviciilor secrete şi parchetelor cu consecinţe asupra drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti; în al doilea rând, i-ar conferi lui Iohannis statutul de „martir”, în condiţiile în care acum radicalii #rezist îi reproşează pasivitatea faţă de actuala putere.
Ca preşedinte al Senatului, Călin Popescu Tăriceanu ar deveni preşedinte interimar al României, în eventualitatea în care Iohannis va fi suspendat. În acest caz, dacă demersul se sfârşeşte prost pentru coaliţie, Tăriceanu va fi perceput ca principalul vinovat.
Sprijin insuficient
ALDE poate invoca şi faptul că suspendarea, chiar dacă ar reuşi, ar fi adoptată în Parlament la limită întrucât aliaţii din Legislativ ai coaliţiei, cei de la UDMR, au respins categoric această variantă chiar şi în perioada în care Iohannis trăgea de timp în ceea ce priveşte revocarea lui Kovesi. „Nu susţinem pentru că nu există niciun un motiv de suspendare”, declara, în iunie, preşedintele UDMR, Kelemen Hunor. Între timp, Uniunea nu a dat niciun semn că şi-ar fi schimbat poziţia în această chestiune.