Câte capricii lenevesc în destine... Oameni de zbor înalt, obişnuiţi zilnic cu mulţimile, mor singuri. Stela Popescu, Andrei Gheorghe! Şi-au dat ultima suflare fără ca cineva să le mângâie creştetul, să le aprindă o lumânare. Sunt descoperiţi după ore şi ore şi nimeni nu le coborâseră pleoapele. Am pierdut un gazetar doldora de talent, inventiv, imprevizibil, mereu născând metafore şi idei neaşteptate. Andrei Gheorghe, îndrăgostitul pătimaş de gazetăria de talent, fie în radio, fie în emisiuni irepetabile de televiziune, fie în scrisul cu o frază mustind de acid sulfuric, urmată de altă frază ca o atingere duioasă de aripă de fluture. Andrei Gheorghe îmbrăcase voit pielea de om arogant, cu jignirea în dinţi, maşinărie de pumni de KO în direct. Dar sângele lui avea jumătate de formulă rusească: mama rusoaică, fată de şef de şcoală de aviaţie îndrăgostită de un pilot elev român. S-a născut furtunosul făcător de gazetărie inimitabilă. Andrei Gheorghe ascundea fiorul sentimental al sufletului rusesc, dar nu accepta pornirea poporului rus de a se aduna în jurul unui tanc. Dacă făceai un RMN scrupulos al firii lui Andrei Gheorghe, descopereai tremurul romantic întâlnit la alt vârf de talent al României, la Nichita Stănescu, la fel cu o mamă cu genă de rusoaică. Andrei Gheorghe moştenise din ADN-ul românesc al tatălui pilot talentul în preaplin şi creativitatea mereu la punctul de fierbere, dar şi revolta zgomotoasă în faţa lucrurilor strâmbe. Andrei Gheorghe era un patriot, îi păsa de tembelisme până la înjurătură şi măturare pe jos cu proştii, mai ales cu proştii solemni. Pe imbecilii nesimţiţi Andrei Gheorghe îi opera fără anestezie. Era alergic la cei care nu citeau zilnic o carte. În transmisiune în direct arunca pe jos cărţile din bibliotecă, scrise cu jigniri la adresa lui Eminescu. Se confesa un mare ziarist că, atunci când avea să răspundă la un interviu luat de Andrei Gheorghe, se culca după amiaza pentru a avea capul limpede, rafalele de întrebări neaşteptate lansate de ziaristul vulcanic te împingea uneori în teritoriul gafelor. Andrei Gheorghe nu şi-a trăit meseria, dar nici viaţa ca un birocrat cu mânecuţe negre, şi-a trăit gazetăria şi destinul în fibrilaţie, paroxistică. 13-14 cum genial şi-a intitulat una din emisiuni.