Jurnalul.ro Editoriale Nu demisia lui Traian Berbeceanu, ci demiterea sa!

Nu demisia lui Traian Berbeceanu, ci demiterea sa!

de Serban Cionoff    |   

Cu o postare apărută pe pagina sa de Facebook, deputatul Nicolae Georgescu ne readuce în atenție un subiect pe care unii l-ar fi dorit închis și îngropat. Este vorba despre un mesaj lansat pe același canal de socializare, tot de către un utilizator, în care acesta cerea nici mai mult nici mai puțin decât linșarea gazetarului Mircea Badea (în text: „mitocanul Mircea Badea trebuie belit public”). Supremul comandament, de ordin moral și civic fiind enunțat în cești termeni radicali:”Golănește.Ori suntem golani, ori nu mai suntem?!”

  Contează mai puțin,cred, motivele pentru care respectivul postac a ales să rezolve o dispută cu ziaristul Mircea Badea-  dispută de idei,așa vrea să cred!-, foarte important fiind faptul că el se numește Traian Berbeceanu. Nume bine cunoscut în spațiul public din cel puțin două motive. Primul fiind acela că, în urmă cu câțiva ani, ofițerul de polițe Traian Berbeceanu, fost șef al Biroului de Cercetare a Crimei Organizate Alba, a fost personajul principal al unei ample campanii a mass media,după ce fusese destituit și anchetat în condiții să le spunem deocamdată neclare. Întâmplări despre care el însuși a discutat pe larg într-o care, intitulată „Radiografia unei înscenări judiciare”. Carte care, și ea, a fost intens mediatizată pe diverse posturi de televiziune sau în ziare. Atât Traian Berbecaru cât și cartea sa beneficiind, în acest sens, de un substanțial și constant sprijin din partea Antenei 3 și a jurnalului. Admit că, la un moment dat, între ofițerul de poliție Traian Berbeceanu și jurnalistul Mircea Badea a intervenit o divergență de opinii, în urma căreia domnul cadru al MAI s-a simțit profund lezat și a căutat cel mai sever mijloc pentru a-și proteja „onoarea nereperată”. Dar, de aici  și până la a da uitării solidaritatea și înțelegerea pe care aceste importante entității ale mass media ți-au arătat-o în împrejurări atât de grele și, mai rău, a trece la incitarea fățișă la violență, ba chiar la linșaj public, este cale lungă.

 Cale lungă și absolut inacceptabilă mai ales dacă ținem seama că, la data în care posta pe pagina sa de Facebook o asemenea instigare fățișă la violență, numitul domn Traian  Berbeceanu nu mai era doar un  ofițer, cadru al MAI sau „funcționar public cu statut special”, așa cum se spunea după 2003, când Ministerul Administrației Publice și Ministerul Afacerilor Interne s-au unificat, ci este șeful de cabinet al actualului ministru Marcel Vela. Vreau să spun că era în această foarte importantă funcție publică și la vremea când a postat asemenea absolut  incalificabile mesaje, după cum este la fel de bine mersi și azi. Asta deși importante segmente din care ce se numește opinia publică din țara noastră i-au cerut să își prezinte demisia sau, dacă va refuza să o facă, ar fi trebuit ca domnul ministru Marcel Vela să îl demită.

 Numai că, după câte știm, nici una și nici alta dintre cele două variante nu a avut câștig de cauză. Ceea ce, cu toată părerea de rău, nu face decât să pună o pată neagră nu numai pe obrazul acelui departament denumit „cabinetul ministrului”, ci și a instituției Ministerului de Interne, implicit, a celor care lucrează în structurile sale. Mă grăbesc să adaug, o pată neagră și nemeritată și pot aduce în sprijinul acestei afirmații temeinice argumente și dovezi. Multe dintre ele dobândite în perioada în care am lucrat într-o anumită direcție a ministerului- direcția de afaceri europene și relații internaționale-,prilej cu care am avut șansa să cunosc profesioniști în toată puterea cuvântului și,deopotrivă, oameni de o aleasă calitate. Desigur, după aproape zece ani de când am fost pensionat( regret, dar acesta este termenul!) unii dintre aceștia nu mai sunt în activitate, dar buna mea părere despre profesioniștii din Ministerul Afacerilor Interne, ca și respectul mau pentru ei rămân constante. Scriam mai înainte că „am fost pensionat” , adică nu m-am pensionat și am motive clare să consider că decizia de pensionare din toamna lui 2010 a fost o decizie abuzivă. Care, culmea!, nu mi-a fost adusă la cunoștință decât… printr-o hârtie, trimisă în plic la adresa de acasă! Dar asta nu m-a făcut și nici nu mă face ca pentru o asemenea incorectă procedură să blamez, în bloc, instituția și pe cei ce lucrează aici.

Revenind la textul postat de către deputatul Nicolae Georgescu pe pagina sa de Facebook, în care cere demisia lui Traian Berbecaru, ar mai fi de menționat și faptul că, departe de a fi singurul mare semn de întrebare care se ridică atunci când se discută dacă o asemenea persoană mai poate fi compatibilă cu funcția de șef de cabinet al unui ministru- și încă al ministrului de interne!- ar mai fi de adăugat că, recent, în spațiul virtual media, au apărut o seamă de noi informații deloc măgulitoare (ca să nu zic mai rău!) despre același domn. Informații care nici până acum nu au fost contrazise de către cel vizat. Nu vreau să se înțeleagă că a trebui dat cec în alb oricăror zvonuri, bârfe sau calomnii ,mai ales atunci când este vorba despre o persoană publică. Dar, cu precădere în cazul de față, se impunea ca persoana direct vizată, Traian Berbeceanu, să răspundă,dar nu cu „da” și”nu”, ci prezentând dovezi clare cu care să infirme, categoric, alegațiile lansate de către acel domn care s-a și recomandat a-i fi fost, cândva, prieten. Ori, nici de data asta, Traian  Bereceanu nu a făcut-o, iar, în acest fel, apare încă o pată neagră. Și, încă o dată, nu doar pe obrazul său!

Mai departe, nu m-aș hazarda să lansez presupuneri sau să speculez dacă  domnul ministru Marcel Vela are cunoștință despre acest nou subiect fierbinte în care este implicat numele unui înalte funcționar public cu statut special care, culmea!, îi este șef de cabinet. Normal și firesc ar fi fost, zis și eu ca tot omul, ca, de data asta măcar, domnul ministru să îi fi cerut demisia în cazul în care cel vizat ar fi refuzat să facă asta. Fie și numai în interesul respectării onoarei, a prestigiului și a credibilității acestui minister-cheie la conducerea căruia domnul Marcel Vela se află. 

Iată, așadar, doar câteva considerente care, în fapt, aduc argumente în plus în sprijinul motivelor invocate de către deputatul Nicolae Grigorescu, în calitate de membru al Comisiei de apărare, ordine publică și siguranță națională a Camerei Deputaților,  pentru a susține demisia sau demiterea lui Traian Berbeceanu, pe care îl acuză, cu dovezi pe masă, de instigare la violență:”Cu asemenea oameni, cu asemenea comportamente și cu asemenea limbaj –nici nu vreau să mă gândesc ce ne vor mai învăța asemenea oameni”.

 Avertisment de care este imperios necesar să ținem seama, mai ales acum, în condițiile în care, în state-fanion al democrației consolidate, se înregistrează escaladarea extrem de periculoasă a cotei violenței și atacuri în serie împotriva poliției și a apărătorilor ordinii publice.Ceea ce, evident, nici-un un om de bună credință nu ar dori să se întâmple și la noi. Motiv pentru care, înclin să cred, că o decizie categorică  a domnului ministru al afacerilor interne în ceea ce îl privește pe (încă) șeful său de cabinet ar demonstra că vrea și poate să facă, într-adevăr, o riguroasă alegere  a grâului de neghină. Asta, însă, numai și numai pe criterii riguroase  de evaluare și nu pe considerente de partizanat politicianist și de filiații în regim de #rezist. 

     

Subiecte în articol: Traian Berbeceanu
TOP articole pe Jurnalul.ro:
Parteneri