Jurnalul vă oferă marţi o nouă carte din colecţia Traian Tandin. În volumul " Viețașii", legendarul poliţist adună poveştile mai multor asasini români începând din secolul al 19-lea şi până în zilele noastre, care, din motive legale, nu au fost condamnaţi la pedeapsa capitală, ci la închisoare pe viaţă sau la muncă silnică. Autorul surprinde şi modalitatea prin care se făceau anchetele la începutul anilor 1900, dar şi pe eroii care îi prindeau în acele vremuri pe criminali. Iată una dintre istorisirile lui Tandin.
9 iulie 1906. Tinerii din Calea Dudeşti s-au adunat la hora din Bujaverca. Doi dintre ei, o fată şi un băiat, părăsesc grupul, mergând - la propunerea băiatului - să se scalde în Dâmboviţa, „dincolo de Vitan”. Cei doi tineri se cunoşteau de două luni. Îşi scot hainele rămânând numai în cămăşi, şi intră agale în apele Dâmboviţei. Fata, mai rapidă decât băiatul, înoată înaintea acestuia. Profitând de prilej, tânărul scoate de sub cămaşă un cuţit, pe care îl înfige cu repeziciune în spatele fetei. Pe apă apar pete de sânge. Deşi corpul fetei nu se mai mişcă, însoţitorul acesteia îi mai aplică câteva lovituri de cuţit. Băiatul iese din apă cu priviri hăituite, se îmbracă în fugă şi strânge hainele fetei, făcându-le ghem. Se uită în oglinda sângerie a Dâmboviţei şi aruncă cuţitul în direcţia ei. Sare gardul unei curţi şi îngroapă hainele fetei acolo. Este seară şi puţini oameni se mai aventurau la o asemenea oră să se scalde. Silueta tânărului se pierde curând în noapte.
Cadavrul pescuit din apă
Palele morii bat apa ritmic. Ciclul acestora este întrerupt brusc. Iniţial, morarul a crezut că una din buturugile care pluteau pe apa Dâmboviţei i-a blocat instalaţia. Dar constată cu surprindere că în apă se afla corpul unei tinere, aproape dezbrăcată, prinsă în roata morii. A fost anunţat postul de poliţie de la Tânganu. Cercetările efectuate la faţa locului au dus la concluzia că fata a fost prinsă între paletele morii, dar că murise anterior, stare dovedită de cele şapte lovituri de cuţit care i-au fost numărate pe corp. Fiind vorba de o crimă, primarul din Tânganu a anunţat Parchetul Ilfov şi Prefectura Poliţiei Capitalei. De la Parchet s-a telefonat la Primăria Tânganu, cerându-se „să se păzească cadavrul până ce vor sosi la faţa locului reprezentanţii Parchetului”. Ulterior, judecătorul de instrucţie Negrea şi medicul legist Ionescu s-au deplasat la faţa locului, cei 34 de km fiind parcurşi cu ajutorul unei trăsuri în doua ore. Între timp, sătenii au pescuit cadavrul din apă, iar medicul legist a putut să-i facă autopsia. Conform primelor observaţii medicale, fata nu era „de bune condiţiuni”, din cauză că „avea tălpile picioarelor puţin îngroşate, ceea ce dovedeşte că a umblat desculţă”, şi, în consecinţă, procurorul a considerat că fata provenea dintre lucrătoarele „din marginea Capitalei”. Pe corpul fetei au fost numărate douăsprezece lovituri adânci de cuţit, dintre care cinci lovituri au fost aplicate după decesul fetei. Corpul ei fusese acoperit cu câteva cârpe, resturile cămăşii în care a fost aruncată în apă după ce a fost înjunghiată.
Cu moarta în căruţă prin toate satele
Cum asupra cadavrului nu au fost găsite acte de identitate, reprezentanţii Parchetului au urcat corpul inert într-o căruţă pe care au însoţit-o în comunele învecinate. După o zi petrecută în praful şi soarele verii, reprezentanţii au observat că „sătenii priveau îngroziţi la cadavrul fetei şi dădeau din umeri”. Râvna celor de la Parchet nu s-a oprit aici. Cadavrul a fost dus la Morga din Bucureşti, urmând să fie expus celor care doreau să-l identifice. Agenţii poliţiei au fost trimişi prin tot oraşul „pentru a cerceta şi înştiinţa pe cei interesaţi, care ar fi avut vreo femeie tânără lipsă de acasă, despre cele întâmplate”. Doi medici de la Fabrica de Tricotaje au fost chemaţi la morgă după ce au declarat că „nişte lucrătoare” lipsesc de mai multe zile de la serviciu. Deşi medicii au dat curs cererii procurorilor, nu au reuşit să le uşureze acestora munca. Zilele treceau, însă identificarea cadavrului bătea pasul pe loc. În disperare de cauză, judecătorul de instrucţie Negrea, constatând că servitoarea propriei mătuşi lipseşte de câteva zile, l-a chemat la poliţie pe concubinul acesteia pentru lămuriri. În acelaşi timp la poliţie s-a prezentat şi doamna Janeta Bersa. Aceasta a precizat că are o fiică de 21 de ani „care lipseşte de două luni de acasă şi că are semnalmentele cadavrului”. Nici una dintre cele două piste nu a dat rezultatele aşteptate.
Mama Anicăi recunoaşte că fata nu s-a mai întors acasă de la horă
Oamenii continuau să vină la poliţie cu sesizări. Astfel, Scarlat Niculescu a susţinut în faţa subcomisarului Vasile Muşetescu că îl bănuieşte crimă pe propriul său fin, Lixandru Gheorghe Petre, de 18 ani, pe care l-a văzut de mai multe ori în compania fetei Anica Picu. Subcomisarul a prezentat informaţia comisarului-şef Adrian Popazu. Sfătuit de superiorul său, subcomisarul s-a îmbrăcat civil şi s-a deplasat la domiciliul băiatului să verifice dacă acesta este acasă. Constatând că băiatul lipseşte de la domiciliu de mai multe zile, subcomisarul s-a deplasat în Şoseaua Vitan, la locuinţa fetei, unde - spre surprinderea sa - a constatat că mama tinerei a negat că ar avea o fată cu numele Anica. Curioasă din fire, femeia l-a întrebat în cele din urmă pe subcomisar de ce este aşa de interesat de fata respectivă. Aşa a aflat că Lixandru Gh. Petre a furat 1000 de lei, fugind împreună cu Anica. Informaţia oferită de agentul poliţiei nu era reală. Acesta voia să constate dacă există vreo legătură între Lixandru şi Anica. Dialogul dintre cei doi a continuat, femeia recunoscând că are o fată, Anica, care „lipseşte de duminică, de când a plecat la hora din Bujaverca, în Calea Dudeşti”.
Poliţia pune ochii pe Lixandru
Poliţia Capitalei l-a reţinut pe Lixandru Gheorghe Petre (13 iulie 1906), la ora 7:30, fiind dus la circa 33 de Poliţie. Comisarul Adrian Popazu l-a interogat pe tânăr. Încolţit de întrebările comisarului, Lixandru Gh. Petre a recunoscut că Anica a fost amanta lui şi a omorât-o pentru că „îl urmărea în continuu şi-l plictisea cu dragostea”. Comisarul Adrian Popazu anunţă Prefectura Poliţiei despre declaraţia suspectului. Romulus Voinescu, Şeful Siguranţei, se deplasează la Circa 33, continuând interogatoriul, din dorinţa de a afla unde sunt hainele fetei şi arma crimei. Lixandru afirmă că hainele fetei au fost ascunse într-o grădină de pe malul Dâmboviţei. A doua zi, Romulus Voinescu, Muşetescu şi Adrian Popazu s-au deplasat împreună cu suspectul la faţa locului pentru reconstituire. După câteva minute de căutări prin desiş, s-a găsit o legătură care conţinea o bluză şi o fustă de culoare albastră, un jupon roşu, o pereche de pantofi galbeni şi un şorţ. Arma crimei nu a fost găsită, deşi agenţii de poliţie şi-au dat toată silinţa.
Deşi se iubea cu Lixandru, Anica era însărcinată cu altul
Romulus Voinescu a considerat mobilul crimei ca nesatisfăcător. Cei doi tineri erau la vârsta la care băteau la porţile vieţii. În mod cert, între cei doi ar fi trebuit să intervină un ibovnic al fetei, ceea ce ar fi putut provoca gelozia băiatului şi reacţia violentă a acestuia. Anchetatorii au mai luat în calcul şi posibilitatea ca fata să nu fi fost totuşi surprinsă de prietenul ei în compania altui băiat. De la mama Anicăi, procurorii au aflat că fata făcuse două avorturi şi că în momentul în care fusese omorâtă era însărcinată în luna a doua. Lixandru a observat la horă că Anica a fost curtată de mai mulţi tineri, prilej pentru a afla, „turbat de mânie”, că fata are un amant. Ştia că este însărcinată. Şi-a spus că este posibil să nu fie tatăl copilului care urma să se nască. În acel moment, s-a hotărât să-şi omoare iubita. Cuţitul l-a cumpărat cu 1,60 lei de la un armurier din Piaţa Sfântul Anton. Lixandru şi Anica se cunoşteau de două luni. Ambii lucrau la o grădină. Fata era deosebit de frumoasă şi trecută de 20 de ani. Băiatul, slab, palid, avea 18 ani împliniţi şi „făcea parte din nenumăraţii pungaşi din Vitan şi din împrejurimile Abatorului, care desfăşoară teroare printre locuitorii din partea locului”. Lixandru Gh. Petre a ajuns unde îi era locul, la închisoarea Văcăreşti. Doamna Voinea, mama lui, a fost singura care a regretata moartea fetei. Potrivit declaraţiei pe care a făcut-o la tribunal, îşi considera odrasla „un băiat rău, leneş, şi chiar pe mine m-a ameninţat că mă aruncă în Dâmboviţa”. A fost condamnat la muncă silnică pe viaţă.
Nu rataţi începând de marţi cartea "Vieţaşii", scrisă de Traian Tandin şi oferită de Jurnalul la preţul de 21,99 lei.