Situația personalului calificat din industria ospitalității este atipică, în România, comparativ cu celelalte țări, de aproape 20 de ani. În anul 2004, la deschiderea Litoralului, se vorbea despre posibilitatea de a se angaja deținuți în HORECA, pentru că penuria de personal făcea aproape imposibilă activitatea hotelurilor și a restaurantelor. De atunci, problemele au continuat, iar în criza din anul 2009 s-a constatat că simultan se înregistrau atât șomaj ridicat, cât și deficit de personal, în acest domeniu. Și în perioada următoare se așteaptă aceeași situație paradoxală, pentru care există, totuși, explicații simple: veniturile mici din România îi determină pe cei calificați să migreze spre țările cu salarii mai mari.
Dacă ne orientăm în funcție de analizele statistice, care iau în calcul evoluția ratei șomajului, am putea crede că cei 350.000 de angajați din HORECA, intrați în șomaj tehnic în perioada de „lockdown”, vor ocupa imediat locurile vacante din acest domeniu, după deschidere. Aceste calcule nu sunt, însă, realiste, dacă nu se ia în considerare un alt indicator, mult mai important: atractivitatea locului de muncă. Istoria recentă a acestui domeniu (și nu numai) ne arată că până și în perioadele de criză economică majoră au fost probleme cu deficitul de personal, în mai multe domenii de activitate, cel mai afectat fiind mereu HORECA. Explicația pentru această situație care poate fi definită ca atipică și paradoxală este cât se poate de simplă: nivelul de salarizare.
Cei specializați fug la mai bine
Cei care lucrează de mai mult timp în HORECA sunt obișnuiți cu munca în străinătate, unde veniturile din salarii și „tips” sunt mult mai atractive decât cele din România, astfel încât hotelierii și patronii de restaurante care nu au avut grijă să-și păstreze angajații sau cei care cred că îi pot plăti acum cu salariul minim pe economie ar putea fi primii care își vor bloca activitatea, după ce le vor pleca oamenii. Tot istoria recentă ne arată că angajații fug de la loccurile de muncă din România imediat cum primesc o ofertă mai bună din altă parte. În situația actuală, instabilitatea de pe piața forței de muncă este mai puțin vizibilă, tocmai pentru că s-a aplicat carantina peste tot în lume. Totuși, acum se redeschide activitatea în întreaga lume, iar patronii din industria ospitalității nu se pot baza pe contractele încheiate deja cu angajații, mai ales pentru că în fiecare an s-a întâmplat să plece personalul în plin sezon, creând probleme de funcționare a unităților de cazare sau alimentație publică. Aceeași situație se poate repeta în perioada imediat următoare, iar tendința de migrație se poate observa deja în celelalte domenii care au început să absoarbă forță de muncă din România încă din perioada de carantină generală.
Aceleași soluții de compromis
Singura modalitate de a-și asigura personal pe termen lung este formarea profesională continuă. În ultimii ani, hotelierii care au participat și la programe de formare profesională, fie pentru adulți, fie prin învățământul liceal dual, au avut, cel puțin, personalul asigurat pe un an, luând-o de la capăt după aceea. Numărul celor care rămân să muncească în țară este mic, în urma cursurilor de formare profesională, iar pandemia și restricțiile par a nu fi devenit un impediment pentru migrația forței de muncă. Unii sociologi și experți în HR preconizează chiar o accentuare a fenomenului migrației, pe fondul crizei economice, din România către țările mai bogate, unde veniturile salariale sunt mult mai mari. Pe de altă parte, trendul aducerii muncitorilor din țări non-UE ar putea să dispară, dacă multe dintre restricțiile impuse de pandemie se vor menține, iar posibilitatea unui al doilea val al pandemiei face ineficientă soluția de a lucra cu această categorie de angajați, mai ales după ce mulți au fost efectiv abandonați de patroni, pe teritoriul statului român, în plină carantină. Rămâne, așadar, vechea metodă de compromis, prin care cea mai mare parte din personal se poate asigura prin formare profesională, prin practica la locul de muncă.
Estimări diametral opuse, în criză
În ultimii ani, industria românească a beneficiat de forță de muncă în timpul cursurilor de formare, iar circa 30% dintre cei care s-au calificat au ales să muncească în România. În industria ospitalității, situația a fost și mai gravă: estimările arată că din acest domeniu de activitate rămân la muncă sezonieră în România circa 10% dintre absolvenți, iar cei mai mulți plecați în scurt timp sunt tinerii. Din păcate pentru industria ospitalității, mulți dintre bucătarii, chelnerii, barmanii sau cameristele care obțin diplome de calificare preferă și acum să plece la muncă în străinătate, pe salarii mult mai mari decât în România. Media de păstrare a personalului nou, calificat prin proiecte cu finanțare europeană, a fost de un an, în ultima perioadă. În situația actuală, părerile specialiștilor sunt împărțite: cei care mizează pe stabilitatea generată de criza economică și de restricțiile impuse la nivel global spun că procentul celor care vor rămâne să lucreze în țară va crește simțitor, însă poate fi și invers, pentru că economia celorlalte țări are deja nevoie de personal calificat, iar situația sanitară nu pare a fi o piedică pentru românii care vor un venit mai mare, astfel încât e posibil să se adâncească și criza de personal, mai ales în HORECA, în plină criză economică.
Nu este exclus ca angajații din industria ospitalității să dea bir cu fugiții în plin sezon estival, dacă li se fac oferte mai bune în străinătate. Patronii care mizează pe criză ar trebui să-și reevalueze situația reală, în raport cu piața internațională a forței de muncă, pentru a nu-și bloca afacerile.