Circulă în aceste zile în spațiul virtual petiția ,,Susținem adevăratele valori’’, care la o primă vedere, ar avea scopul de exprima susținerea de către inițiatorii și semnatarii săi pentru profesoara Mariana Badea, în urma unor critici care i-au fost adresate, într-un cotidian cu pretenții de a transmite adevărul, de către o fostă elevă. Critici formulate, după părerea mea, dar nu numai a mea, în termeni lipsiți de respectul elementar pe care un tânăr – voios și liber sau nu- îl datorează celor care aparțin unor generați mai vârstnice.
Desigur, este un drept democratic acela de a avea și de exprima opinii diferite, ca și libertatea de a le susține, inclusiv prin confruntarea argumentelor, într-un dialog, fie și polemic, incisiv, cu cei care au alte opțiuni. Numai că, din păcate, acest drept drept elementar și inalienabil a fost confiscat și este exercitat în numele unui așa-numit ,,drept de a huidui’’. Expresie lansată pe piață de către unul dintre corifeii GDS, Gabriel Liiceanu, fost fan-Traian Băsescu, de care, mai nou, s-a dezis pentru a trece, cu arme și bagaje, în tabăra lui Klaus Iohannis.
Sincer să fiu, nu aș băga mâna în foc jurând că fosta elevă a doamnei profesoare Mariana Badea l-a citit din scoarță în scoarță pe autorul fulminantului ,,Apel către lichele’’. dar și al unui alt text de referință, astăzi, din păcate, prea repede uitat:,,Receptarea tragicului în filosofia marxistă’’. Judecând, însă, după termenii în care juna polemistă ad-hoc se exprimă, pot afirma cu certitudine că domnia sa aparține publicului –țintă în numele căruia se revendică și se clamează ,,dreptul de a huidui’’.
Primul lucru care frapează(și nu chiar într-un mod foarte plăcut!) este acela că tânăra combatantă nu prea le are cu gramatica limbii române, de vreme ce folosește formulări de genul:,, o femeie destul de arogantă’’ sau ,,destul de obtuză’’, operând cu niște grade de comparație pe care regulile elementare ale disciplinei menționate nu le admit. Firește, dacă un mai aplecat exercițiu al scrisului și al cititului i-ar fi îngăduit-o, domnișoara respectivă putea spune pur și simplu că fosta sa profesoară era (sau i s-a părut a fi): ,,o femeie arogantă’’, ,,o persoană obtuză’’. Nu a făcut-o, drept pentru care, folosindu-i limbajul, am putea, la rândul nostru, să spunem că și ea este ,,o tinerică destul de necunoscătoare a regulilor de bază ale gramaticii limbii române’’.
Am fi putut să trecem, la o adică, peste aceste greșeli de exprimare, punându-le pe seama unui anume stil oral, din păcate la modă mai ales pentru acele segmente de public a căror cultură generală se bazează pe sms-uri și pe mesaje facebook de tipul/teapa:,,ok’’, ,,super’’, ,,c-fcț?’’ sau,,vb mai tz’’. Numai că, o lege esențială formulată de către marele Ferdinand de Saussure, părintele lingvisticii structuraliste, ne învață că nici-un limbaj este mai clar sau mai puțin clar decât gândirea pe care o exprimă. De aceea, vă invit să citim un scurt dar extrem de relevant pasaj din discursul vitriolant al fostei eleve, astăzi rebelă cu acte în regulă:,,Era destul de obtuză (profesoara Mariana Badea n.n.), care nu accepta alte păreri dacă erau diferite de părerile ei sau de lucrurile pe care le admiră( vezi Mihai Eminescu)’’.
Așadar, pentru juna nonconformistă, Mihai Eminescu este doar ,,un lucru’’?!... Nu un ,,sfântul preacurat al ghiersului românesc’’( așa cum la numit Tudor Arghezi) sau, măcar, un subiect de manual, o temă de discuție, un autor, un nume de scriitor ș.a.m.d. Nu, pentru aprinsa non-conformistă, Mihai Eminescu este pur și simplu ,,un lucru’’. Mai are rost să o mai deranjăm acum pe autoarea acestei ziceri pur și simplu memorabile cu o modestă întrebare privind viziunea sa despre raportul dintre ,,valori materiale și valori spirituale’’? Sau dintre noțiunea de ,,cultură’’ și cea de ,,civilizație’’? Cât privește faptul că domnișoara respectivă este ferm încredințată că Mihai Eminescu nu este decât ,,un lucru’’, asta nu are cum să mă sperie. În schimb, mă îngrozesc numai gândindu-mă în ce termeni și în temeiul cărui sistem de valori l-ar fi apreciat ea că Mihai Eminescu este ceva ,,super-delicioooos’’…
Și, cu asta, am ajuns la ceea ce trebuie să ne îngrijoreze după ce am citit cu toată atenția și buna credință sudalmele pe care fosta elevă le adresează fostei sale profesoare. Fiindcă aici nu este vorba numai despre o inerentă fractură între două moduri de a privi realitatea, ci pur și simplu despre un hiat între cultură și sub- cultură. Prin cultură înțelegând, așa cum spunea o replică a lui Saint-Marc Girardain, pe care Mihai Ralea o cita cu atâta admirație:,,Cultura este ceea ce îți rămâne după ce ai uitat totul’’.
După cum era de așteptat, scrierea fostei eleve, devenită mai nou acuzator public al fostei sale profesoare, Marian Badea, a primit și continuă să primească replica meritată, petiția inițiată în acest sens înregistrând tot mai multe semnături. Date fiind motivele pe care le-am menționat mai înainte, am semnat-o și eu și continui să o susțin și să o recomand și altor iubitori de carte și de cultură. Un singur lucru aș mai avea de adăugat, pentru doamna profesoară Mariana Badea: nu trebuie să vă mâhnească și nici să vă îngrijoreze mesaje de asemenea factură! Cu adevărat îngrijorător ar fi fost dacă asemenea specimene ar fi revendicat că au învățat așa ceva din lecțiile pe care domnia voastră le-ați predat…
Șerban CIONOFF