Compania americană de biotehnologie și inginerie genetică Colossal Biosciences, care are în vedere „extincția” mai multor specii, inclusiv mamutul lânos, a încheiat un parteneriat cu Fundația Mauritian Wildlife pentru a găsi o locație potrivită pentru păsările mari care nu zboară.
Dodo a dispărut din 1681. O combinație între vânătoare și noi animale aduse de oameni pe insulă a dus la dispariția sa. Dar reintegrarea sa în habitatul natural ar putea aduce beneficii mediului, precum și altor specii.
Colossal și-a anunțat pentru prima dată intenția de a repopula zona cu pasărea dodo, în ianuarie 2023. Când exact va putea face acest lucru rămâne neclar, dar detalii noi au fost dezvăluite.
Genomul complet al dodo a fost secvențiat de Beth Shapiro, paleogeneticist principal la Colossal. În plus, compania spune că acum a secvențiat genomul solitaire, o rudă dispărută a dodo-ului de pe insula Rodrigues, aproape de Mauritius, și a porumbelului Nicobar, cea mai apropiată rudă vie a dodo, care locuiește pe insulele din Asia de Sud-Est. Oceanele Indian și Pacific.
Geneticienii de la Colossal au descoperit că celulele care acționează ca precursoare pentru ovare sau testicule la porumbelul Nicobar pot crește cu succes într-un embrion de pui. Ei cercetează acum pentru a vedea dacă aceste celule (numite celule germinale primordiale sau PGC) se pot transforma în spermatozoizi și ovule.
Acesta este un pas vital în crearea animalelor hibridizate prin reproducere. Oamenii de știință au introdus anterior PGC-uri pentru a crea o găină născută de o rață - pentru care un embrion de rață a fost injectat cu PGC-uri de pui, producând o rață adultă cu sperma unui cocoș. Apoi a crescut într-o găină, care a născut un pui.
Colossal plănuiește să urmeze un drum similar. În primul rând, va compara genomul dodo și solitaire cu cel al porumbeilor Nicobar pentru a identifica modul în care diferă. Apoi va edita PGC-urile unui Nicobar, astfel încât să exprime trăsăturile fizice ale unui dodo.
PGC-urile editate vor fi apoi inserate în embrionii unui pui și cocoș steril. Odată cu introducerea PGC-urilor editate, puiul și cocoșul vor fi capabili să se reproducă și, teoretic, descendenții lor se vor asemăna cu dodo datorită ADN-ului hibridizat al porumbeilor din sistemele lor reproductive.
„Din punct de vedere fizic, dodo restaurat va fi identic, din ceea ce știm despre aspectul dodo”, afirmă Matt James, ofițerul șef al animalelor Colossal.
James a descris proiectul drept „un motor uimitor de inovare pentru genetica aviară, genomica și biologia celulară”, în parte pentru că „majoritatea tehnologiilor pe care le folosim pentru clonarea la mamifere nu există astăzi la păsări”. Cu toate acestea, el a refuzat să stabilească un interval de timp cu privire la momentul în care va fi creat primul embrion.
Casă nouă pentru dodo
În timp ce laboratorul lui Colossal își continuă cercetările, o echipă de la Mauritian Wildlife Foundation (MWF) se va ocupa cu un cuib proverbial.
Vikash Tatayah, directorul de conservare la fundație, a declarat că MWF a abordat Colossal la începutul acestui an cu privire la un parteneriat și planifică un studiu de fezabilitate pentru a găsi cel mai bun loc pentru a localiza păsările atunci când vor veni pe lume.
„Mauritius nu este o insulă mare, are 60 de kilometri pe 30 de kilometri”, spune Tatayah. „O mare parte din ea a fost deja înlocuită cu trestie de zahăr, clădiri, sate și rezervoare.”
„Locul ideal nu există”, a adăugat el, spunând că fiecare locație potențială are avantaje și dezavantaje, cu toți factorii prădători, braconaj și alte interferențe umane.
Parcul Național Cheile Râului Negru, cu pădure restaurată, este o locație luată în considerare; rezervațiile naturale învecinate Round Island și insula Aigrettes sunt alte două.
Insula nu găzduiește prădători naturali, a explicat el, în timp ce pe continent, speciile invazive, inclusiv șobolani, pisici sălbatice, porci și câini, maimuțe, manguste și ciobi ar trebui „excluse, relocate sau chiar controlate” pentru ca dodo să poată trăi. Pe de altă parte, Tatayah a spus că fundația ar dori o locație în care dodo-urile să poată fi vizibile pentru public, iar Round Island și Île aux Aigrettes sunt în prezent nelocuite.
Odată ce factorii umani și prădătorii extratereștri sunt controlați, Tatayah este mai puțin preocupat de modul în care dodo se va reintegra în mediul său. „A coexistat și a coevoluat cu alte păsări, alte plante și reptile… așa că nu le văd deloc competitive”, afirmă el.
De fapt, ar putea exista chiar beneficii tangenţiale, a argumentat el, invocând „relaţii mutuale care s-au rupt de la pierderea dodo”.
Ciocul mare al păsării este un indicator că a consumat fructe cu semințe mari, a explicat el, iar dodo a jucat un rol în răspândirea semințelor. Unele dintre aceste specii de plante sunt amenințate, o ipoteză fiind că semințele nu mai sunt suficient de dispersate și pregătite pentru germinare fără dodo și alte specii mari dispărute (alta fiind broasca țestoasă gigantică maurițiană cu cupolă).
„Cred că dodo va fi un mare bonus pentru restaurarea ecosistemelor”, insistă Tatayah.
"Nu știm nimic despre dodo"
Deși este de acord că dodo ar putea contribui la dispersarea semințelor, Julian Hume, un paleontolog aviar la Muzeul de Istorie Naturală din Londra, care a studiat pasărea, insistă la prudență.
„În pofida faptului că este una dintre cele mai faimoase păsări din lume, încă nu știm practic nimic despre dodo, așa că este imposibil de știut cum a interacționat cu mediul său”, spune Hume.
„Ideea lui Colosal este una sănătoasă”, a adăugat el, deși, „din cauza complexității recreării unei specii din ADN, chiar dacă ar fi posibil, poate avea ca rezultat doar o creatură dodo-esque. Va dura apoi ani de reproducere selectivă pentru a transforma un porumbel mic într-o pasăre mare fără zbor. Amintiți-vă, natura a avut nevoie de milioane de ani pentru ca acest lucru să se întâmple cu dodo.”
În ceea ce privește studierea păsării, odată reintrodusă, „în cel mai bun caz, Colossal poate produce doar o pasăre cu anumite calități asemănătoare unui dodo și o pasăre care nu are nicio idee inerentă despre cum să trăiască în sălbăticie, așa că ar fi destul de naiv să se bazeze pe concluzii despre comportament sau alte personaje din istoria vieții pe pământ”, afirmă Hume.
De ce să reînvie dodo?
Compania americană de biotehnologie și genetică a încheiat un parteneriat cu Mauritian Wildlife Foundation pentru a găsi o locație potrivită pentru pasărea sa hibridă.
O întrebare persistentă este „de ce?” De ce să adunăm resurse pentru a recrea o pasăre moartă de mult timp, fără zbor și a o sechestra pe o insulă din mijlocul Oceanului Indian?
Ben Lamm, CEO și co-fondator al Colossal, susține că „restaurarea dodo ne oferă oportunitatea de a crea „optimism de conservare”, care, sperăm, inspiră oamenii de pe tot globul, în special tinerii, într-o perioadă în care schimbările climatice, pierderea biodiversității și politica poate face ca lucrurile să pară fără speranță.”
El a adăugat că tehnicile inițiate de proiectul dodo ar putea ajuta la refacerea altor specii de păsări.
Tatayah crede că proiectul de înalt profil ar putea oferi un impuls unor eforturi mai ample de conservare a Mauritius. „Din experiența noastră, atunci când începi să salvezi o specie, dă impuls pentru protecția și restaurarea habitatelor și ecosistemului”, spune el.
„Suntem interesați de conservarea întregului ecosistem. Nu vrem să găsim dodo singur pe un câmp”, a adăugat Tatayah.
Directorul Mauritian Wildlife Foundation a spus că, în orice caz, întoarcerea dodo „nu se va întâmpla peste noapte... vorbim probabil despre un deceniu”. Păsările ar fi create în SUA și ar trebui importate, a explicat el. Citând dimensiunea juridică și politică a proiectului, el a spus că „anii se pot adăuga”.
Tatayah a subliniat că tehnologiile în curs de „dez-extincție” în curs de dezvoltare nu ar trebui să ofere un motiv pentru teste.
Hume a fost de acord, adăugând că investiția uriașă făcută de Colossal ar putea fi folosită în altă parte pentru a ajuta la salvarea multor alte specii aflate în prag de dispariție.
Paleontologul nu este împotriva mișcării de dez-extincție, dar ar prefera să o vadă aplicată unor specii recent dispărute, cum ar fi tigrul (tigrul tasmanian), sau specii cu populații neviabile, precum rinocerul alb de nord, care mai are doar două femele rămase.
„Dodo, în ciuda faptului că este un caz regretabil de dispariție cauzată de om, a avut într-adevăr timpul său”, a spus Hume. Cu toate acestea, curiozitatea noastră continuă este mai greu de stins.
„Studiez dodo de mulți ani și mai sunt multe de învățat despre această pasăre enigmatică”, a adăugat el. „Dacă ar fi recreat vreodată unul, cu siguranță aș fi primul din coadă care îl va vedea”, relatează cnn.com.