O româncă povestește despre cum s-a simțit în cele 14 zile petrecute în izolare, la întoarcerea din Franța. „În fiecare zi mă trezeam cu teamă. Speram să nu am simptome”.
Ana este muzeograf și trebuia să stea în Hexagon timp de o lună, fiind plecată cu bursă, dar şi-a grăbit întoarcerea în ţară din cauza pandemiei.
Încă de când a ajuns acasă, în București, a anunţat administratorul blocului unde locuieşte că trebuie să stea in izolare şi a luat legătura cu prieteni pentru a-i aduce de mâncare.
„În fiecare zi mă trezeam cu teamă. Speram să nu am simptome. Mă trezeam, mă spălam şi apoi îmi luam temperatura să văd dacă am febră. Nu am avut, spre norocul meu. Îmi luam temperatura de mai multe ori pe zi. Spre final, îmi trecuse spaima, după vreo 9 zile de izolare m-am mai relaxat. Medicul de familie mă suna din trei in trei zile să mă întrebe cum sunt, ce mai fac”, a povestește Ana.
De două ori pe zi, la ore diferite, poliţia îi cerea să iasă la geam să verifice dacă este acasă. Pe lângă asta, chiar şi activităţi banale erau puse sub semnul întrebării.
„Am sunat la Telverde să întreb cum duc gunoiul. Nu pot să stau 14 zile cu gunoiul în casă. M-a întrebat dacă are cine să mi-l ia din faţa uşii. I-am răspuns că nu. Au spus să port mănuşi, mască şi să ies la o oră la care nu se circulă pe scară. Mă duceam aproape de miezul nopţii”, spune ea.
Tot restul zilelor au trecut greu între patru pereţi. „În momentul în care ţi se îngrădesc opţiunile şi ştii că nu ai voie să ieşi, eşti frustrat. Stăteam la balcon şi mă uitam de la etaj la oameni.
Însă Ana mărturisește ce a ajutat-o în aceste zile: „Am descoperit toate mijloacele de comunicare online cu video. Le folosesc pe toate şi intens. Mă gândeam că într-o zi nu am făcut nimic altceva decât să vorbesc la telefon”.
Mai mult, ea a participat şi la petreceri.
„O prietenă s-a mutat într-un apartament nou. A făcut o petrecere online de casă nouă. Eram cam 6-7 persoane online, fiecare de la el de acasă, ne-am îmbrăcat frumos. Aveam şi un pahar de vin. A filmat cu telefonul casa ei, camerele. Am stat până la miezul nopţii. Am încercat să rămân într-o linie optimistă”, mai spune interlocutoarea.
La finalul celor 14 zile a venit şi bucuria, care a fost una dublă: fără coronavirus şi cu aer curat.
Ana nu iese nici acum din casă decât pentru motive întemeiate sau pentru a merge la serviciu, atunci când trebuie. Însă e recunoscătoare că se poate bucura de aer curat şi de verdeaţa pomilor. Din acele 14 zile a rămas cu un obicei. Dezinfectează aproape obsesiv orice suprafaţă cu care intră în contact.