Foamea de cultură se vede cel mai bine atunci când e satisfăcută printre promoțiile la mezeluri. Publicația din România cu cel mai mare tiraj aparține unui retailer și ceea ce trebui să învețe jurnaliștii din asta este că pentru a ajunge pe masa românilor e bine să-și intercaleze articolele printre reclamele la brânzeturi.
Cele spuse mai sus par a fi un exemplu de cinism, dar e doar un mod de a face haz de necaz. Dacă lucrurile vor merge la fel, vor mai rămâne pe piață doar tipăriturile susținute de baronii locali, media publică și ziarul Lumina al Patriarhiei.
Academia Cațavencu și Divertis au fost poate ultimele bastioane culturale care au cedat. Ele făceau furori cu 10-15 ani în urmă, când ne minunam cât de mult bun simț exista. Privind retrospectiv, fiecare nou regim a fost mai nesimțit decât cel dinaintea lui și de aceea a decăzut și presa. Noii conducători au pus mâna la ochi când au văzut câte un articol care nu le convenea și au zis: Nu există!
Și totuși mai există oameni pricepuți. În loc să se pună palmele în dreptul ochilor ca să fie evitată realitatea neconvenabilă, mai bine ar fi puși aceștia la treabă. De ce nu sunt folosiți? Fiindcă aceia care trag sforile societății încă nu-s hotărâți dacă să meargă în direcția dialogului și dezvoltării, și atunci impun un stat milițienesc. Adică, până când acceptă că e criză de management și iau decizii în consecință, reprimă orice inițiativă și numesc în frunte niște persoane care execută orbește ordine, întocmai și la timp.
Nu funcționează meritocrația și nu se schimbă polii de putere, ci se conservă discreționar unul singur, ca în comunism. Cu riscurile de rigoare: colapsul economic poate fi anihilat prin socializarea pierderilor, cel moral e inevitabil.