Un Black Friday aplicat la pompă
Președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI), Dumitru Chisăliță, trage un semnal de alarmă și compară mecanismul cu un truc comercial binecunoscut. România asistă, spune el, la un veritabil „Black Sanday" al motorinei: prețul a fost împins în sus, urmează acum să fie „redus" până la nivelul de la care n-ar fi trebuit să plece niciodată, iar operațiunea este prezentată populației drept un succes al statului.
Chisăliță explică fenomenul printr-o comparație pe care orice cumpărător o recunoaște instant: înainte de Black Friday, produsul este scumpit de la 100 la 130 de lei, pentru ca apoi să fie „redus" la 105 lei. Pe etichetă apare o reducere spectaculoasă. În buzunarul cumpărătorului, însă, nu apare niciun câștig real.
Diferența, atrage atenția președintele AEI, este că motorina este sângele economiei — ea pune în mișcare camioanele, tractoarele, utilajele, transportul public și distribuția mărfurilor. Orice ban adăugat nejustificat la pompă se multiplică ulterior în prețul alimentelor, al materialelor de construcții și al tuturor serviciilor care depind de transport.
Cine a plătit deja scumpirea
Potrivit lui Chisăliță, înainte ca legea să producă vreun efect vizibil, prețul motorinei a crescut deja, iar costul a fost suportat integral de șoferi, transportatori, agricultori și companii. Aceste costuri au început deja să fie transferate mai departe, către populație, prin prețurile produselor și serviciilor.
În tot acest timp, spune președintele AEI, statul a câștigat din taxele încasate la fiecare litru vândut la un preț mai mare, iar comercianții au vândut la valorile deja majorate. Singurul care nu a câștigat nimic din ecuație, subliniază el, a fost consumatorul final.
Abia acum, după ce nota de plată a fost deja încasată de la populație, este anunțat oficial „sprijinul" — o scădere a prețului la un nivel pe care estimările economice îl indicau oricum ca fiind cel normal, chiar și fără acest episod de scumpire urmată de reducere.
Matematica reală a „ajutorului"
Chisăliță oferă un exemplu concret pentru a arăta unde se pierde, de fapt, banul șoferului: dacă motorina ar fi trebuit să coste 10,2 lei, iar prețul a urcat la 10,84 lei pentru a fi apoi „redus" la 10,35 lei, consumatorul nu primește reducerea de 34 de bani pe care o vede afișată. În realitate, el a pierdut 15 bani față de prețul justificat economic și a plătit în plus pe toată perioada în care motorina s-a aflat peste pragul de 10,20 lei.
Statul, pompierul care sosește după incendiu
Autoritățile vor prezenta probabil scăderea de preț drept dovada unei intervenții în folosul cetățenilor. Președintele AEI are însă o imagine mult mai dură pentru acest tip de reacție instituțională: un stat care intervine abia după ce prețul a fost împins în sus nu este un salvator, ci un spectator care își pune costumul de pompier după ce incendiul a produs deja pagubele.
Pornind de la acest raționament, AEI ridică o serie de întrebări către instituțiile statului: de ce a fost permisă cursa scumpirilor, ce justificări economice concrete au existat pentru fiecare majorare în parte, cât din creșterea prețului a provenit efectiv din cotațiile internaționale, cât din fiscalitate, cât din cursul valutar și cât din marjele comerciale ale distribuitorilor. Nu în ultimul rând, organizația cere să se stabilească dacă prețurile au fost majorate anticipat tocmai pentru a absorbi efectul viitoarei reduceri legislative.
Cine câștigă și cine plătește
Mecanismul descris de Chisăliță arată un tipar în care toate părțile implicate ies în avantaj, cu o singură excepție: șoferul. La un preț mai mare, statul încasează mai mult din taxele calculate proporțional cu valoarea produsului. Când prețul coboară, politicienii își pot construi imaginea de salvatori ai populației.
Președintele AEI numește acest tipar „mecanismul perfect al cinismului economic": consumatorul finanțează problema inițială, tot el plătește aparenta soluție, iar la final i se explică cât de mult a fost, de fapt, ajutat.
De ce reducerea nu se simte imediat în economie
Un alt aspect subliniat de Chisăliță ține de viteza cu care efectele circulă în economie. Scumpirea motorinei se transmite aproape instantaneu: transportatorii își actualizează costurile, distribuitorii își refac calculele, iar agricultorii își includ imediat cheltuielile suplimentare.
Ieftinirea, în schimb, este un proces mult mai lent. Prețurile alimentelor nu scad a doua zi, tarifele de transport nu revin automat la nivelul anterior, iar produsele deja scumpite rămân, de regulă, scumpe. Așadar, chiar dacă litrul de motorină va ajunge la 10,35 lei, paguba produsă de scumpirea anterioară nu dispare — ea rămâne în costurile companiilor, în facturile populației și, în cele din urmă, în inflație.
O returnare parțială, nu o reducere reală
Concluzia președintelui AEI este tranșantă: dacă motorina ajunge la 10–10,20 lei pe litru, asta nu înseamnă că a devenit ieftină, ci că a fost readusă, parțial, la nivelul la care ar fi trebuit să se afle dintotdeauna, înainte de valul de scumpiri accelerate.
Chisăliță cere autorităților transparență reală: dacă statul vrea să demonstreze că apără efectiv consumatorul, nu ar trebui să se laude cu reducerea programată pentru duminică, ci să explice public, în cifre, de ce motorina s-a scumpit atât de mult înainte de intrarea în vigoare a legii, cine a câștigat din această creștere și de ce instituțiile de supraveghere au asistat pasiv la fenomen.
Așa cum rezumă chiar președintele AEI: „A crescut prețul, s-a încasat diferența, iar acum ne returnează o parte din ea și ne cer să aplaudăm. Acesta este Black Sanday-ul motorinei din România”.