Seara derby-ului, fluviu de oameni îndreptându-se spre stadionul aerodinamic al Craiovei, o atmosferă ieşită din comun, mulţimea merge tăcută, fără scandările obişnuite, fără contraziceri cu voce ridicată, un fluviu omenesc cu priviri triste, craiovenii poartă în mâini fularele alb-albastre, dar şi câte o floare. Va fi un priveghi majestuos, 30.000 de olteni vor avea gândul, vor simţi inima lipite de figura lui Ilie Balaci, simbolul clocotului oltenesc, ambiţiei olteneşti, “muică, suntem neam de piatră!”. Stadionul cu zeci de mii de olteni a amuţit, legănând luminiţele telefoanelor - candele electronice -, fluturau steagurile Craiovei Maxima şi tablouri cu “Minunea blondă”. Şi apoi, tăcerea de catedrală instaurată pe stadionul arhiplin a izbucnit în scandarea gigantică a zeci de mii de craioveni: “Ilie Balaci, Ilie Balaci!”. Soarta nenorocoasă oltenească, care i-a retezat aripile lui Ilie nedrept de devreme, a intervenit şi în meci, tocmai în minutul 8, simbol al tricoului purtat de Balaci. În acea clipă rea, craiovenii şi-au dat un autogol. Apoi, în minutul 88 - iarăşi, cifra păguboasă 8 -, oltenii au ratat un penalti. Dar dreptatea i-a mângâiat pe creştet pe oltenii îndoliaţi şi, după 16 ani, au spart nenorocul şi i-au învins pe stelişti. Podidit de plâns, Cârţu a oftat: “Când o să merg la cimitir la mama şi tata, voi trece şi pe la mormântul lui Ilie, aşa cum fac cu mormântul lui Costică Ştefănescu!”. Ilie Balaci a fost ecusonul spiritului oltenesc, nu poate intra în uitare, i se potriveşte fantasticul cântec pus de Tudor Gheorghe ca titlu al concertului lui de Centenar, “Tot ce-i românesc nu piere”! Chiar dacă strălucea ca antrenor în ţările din nordul Africii sau în ţările arabe din Golf, Balaci rămânea patriotul care avea nevoie de perfuzii cu obiceiuri de-acasă, româneşti. Când Ioaniţoaia i-a luat un interviu în Orientul Mijlociu, unde era aşa de preţuit, Balaci i-a propus să ia prânzul la luxosul Hilton, dar s-a trezit gândul oltenesc: “Hai mai bine să ne pună în tigaie nevastă-mea nişte cârnăciori primiţi de-acasă!”. Când un alt ziarist român l-a anunţat că vine să scrie despre el în Golf, Ilie i-a ordonat: “Pune în bagaje trei suluri din acelea de parizer gros, că mi-e tare poftă!”.