Rețelele conduse de marii politicieni și proiectele de milioane de euro nu mai sunt la modă în lumea celor care fac rost de bani de la bugetul statului. Noua tendință a sezonului este bazată pe o strategie aproape de neoprit: proiecte mici și multe, greu de depistat, greu de demonstrat în instanță. Cei care s-au specializat în lucrul cu firmele de casă ale diverselor grupuri de interese din administrația centrală și locală știu cum să ascundă sume foarte mari, împărțindu-le în proiecte cu valori cât mai mici.
Unele activități, cum ar fi evenimentele publice organizate de primării, pot aduce enorme beneficii abonaților la bugetele publice, fără să li se poată lua măcar urma. Primul pas pe care l-au făcut rețelele de căpușare a bugetului de stat a fost mutarea importanței de pe funcțiile politice înalte pe funcționarii publici inamovibili și directori din ministere. Astfel, organismele de control au mult mai mult de lucru, dacă vor să demonstreze că banii de la bugetul statului sunt aruncați pe diverse proiecte inutile, iar firmele private care câștigă proiectele, fie prin atribuire directă, până la sume de 30.000 de euro, fie prin proceduri simplificate, pe SEAP, până la sume de 50.000 de euro, au în spate ilegalități. Preferatele căpușelor banilor publici sunt achizițiile pentru evenimente publice, iar banii vin mai mult de la administrațiile locale decât de la ministere. Astfel, o rețetă de succes din județul Dâmbovița, de exemplu, este următoarea: Pasul 1. Primăria Târgoviște transmite un comunicat de presă cu trei zile înainte de publicarea achiziției pe SEAP., pentru Festivalul “Dracula – Reîntoarcerea”. În comunicat se specifică foarte clar ce își dorește primăria, pentru evenimentul public pe care îl anunță, inclusiv lista actorilor care urmează să-i încânte pe locuitorii orașului. Pasul 2. Achiziția apare pe SEAP pe 13 iunie 2016, cu o zi înaintea evenimentului. Dar nu sunt emoții, pentru că în cinci minute apare și oferta câștigătoare, de la o firmă care, absolut întâmplător câștigă aproape toate contractele. Pasul 3. Începe ancheta în cazul achiziției, numai că suma este foarte mică – 130.00 de lei, astfel încât dosarul nu este considerat important pentru DNA. „Astfel de dosare s-au strâns cu miile, la nivel de țară, dar sunt greu de probat. În plus, sunt considerate neimportante, în comparație cu marile dosare de delapidare, de sute de milioane de euro. În fiecare localitate sunt cel puțin două astfel de dosare în cercetare, dar și în așteptare, din același motiv: sume foarte mici și fraude bine acoperite din punct de vedere birocratic”, a explicat, pentru Jurnalul, un procuror, sub protecția anonimatului.
Milioane de euro fără urmă
Sumele adunate din aceste contracte mici ajung tot la sute de milioane de euro, în doi-trei ani, la nivel de țară, dar dosarele nu sunt făcute pentru fenomen și suma totală, ci pe fiecare caz în parte. Asta înseamnă și că instituțiile care controlează cheltuirea banului public ar trebui să aloce de sute de ori mai multe resurse, pentru a face cercetări, pentru că un dosar de până la 50.000 de euro are nevoie de aproape la fel de mult timp, de aceeași echipă de specialiști și de același probatoriu ca și unul de câteva milioane de euro. Și aspectele care apar în dosare sunt oarecum hilare și greu de adus în fața unei instanțe de judecată, pentru a acuza pe cineva că ar fi abonat la bugetul de stat. „Dacă într-un contract pentru construirea unei autostrăzi este vorba despre lucruri clare, despre materiale de construcții, studii de fezabilitate și valori ale kilometrilor de autostradă, între 5,5 și 35 de milioane de euro, adică sume fabuloase și elemente clare, în cazul contractelor de achiziții pentru micile evenimente locale putem avea, de exemplu, închirierea unor cai care să defileze prin centrul orașului”, mai spune procurorul. Nimic suspect, la prima vedere, dacă nu am constata că pentru două ore de defilare a cailor, primăria Târgoviște a plătit suma de 6.500 de euro, cam tot atât cât ar fi costat să cumpere caii. Tot suspect ar putea părea și faptul că herghelia aparține unui fost viceprimar al orașului, dar e greu de demonstrat în instanță că persoana care a făcut lista de necesități pentru eveniment și a introdus nevoia de a avea cai care să defileze are sau nu are legătură cu proprietarul cailor, chiar dacă angajații primăriei ar declara că a fost adusă în instituție chiar de respectivul, fiind poziționată ca expert în achiziții.
România are 13.838 de primării, în 13.832 de localități, Capitala având și șase primării de sector. Legea achizițiilor publice 98/2017 a lăsat loc, în anexa II, de a decide la nivel de instituție care sunt situațiile ce pot permite proceduri semnificate, pe lângă suma maximă de 30.000 de euro, până la care se pot face achiziții directe. Astfel, s-a deschis o nouă eră a afacerilor cu statul.
Detaliile fac toți banii
Ceva mai ușor de prins și de probat sunt achizițiile care lasă urme materiale, precum părculețele pentru copii și decorațiunile de Crăciun, cumpărate de cele 13.838 de primării. Instituțiile și-au perfecționat personalul care se ocupă de licitații cu dedicație pentru firmele de casă. „E relativ ușor de depistat și de demonstrat interesul unei instituții care cere în caietul de sarcini «echipamente de joacă sub formă de cățel 3D cu os în gură» sau «dinozaur 3D mâncând un hamburger», descrise până în cel mai mic detaliu, astfel încât să nu poată câștiga altcineva”, explică un procuror.
Se poate stabili procedură simplificată pentru anumite tipuri de achiziții, dar nu pe principiul primul venit, primul servit, ci cu cel puțin zece zile în care se strâng ofertele, apoi se analizează. Este ilegal să faci procedura pe principiul „primul venit, primul servit”. Specialist în achiziții publice