Strategia vizează adaptarea la efectele schimbărilor climatice în 13 sectoare-cheie printre care se numără agricultura, energia, transporturile, industria, resursele de apă, pădurile, calitatea aerului etc. De asemenea, strategia vine cu introducerea unei noi ocupații în România și anume „expertul privind schimbările climatice (cu specializare în atenuarea și/sau adaptarea la efectele schimbărilor climatice)”. Per total, aplicarea măsurilor incluse în noua strategie ar costa peste 17 miliarde de euro, iar cea mai mare parte a sumei ar urma să provină din fondurile europene, inclusiv din Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR). Pentru perioada 2016-2020 România a mai avut o strategie asemănătoare, dar Ministerul Mediului recunoaște că ea nu a fost un succes, explicația fiind lipsa unui organism de coordonare la nivel național și lipsa de implicare a instituțiilor cu rol în aplicarea strategiei.
Agricultura este unul dintre domeniile cele mai afectate de schimbările climatice. Diminuarea impactului asupra randamentului de producție a recoltelor va depinde de reducerea duratei perioadei de vegetație a culturilor, utilizarea unor soiuri rezistente la temperaturile extreme (frig/ger) și la deficitele/excesele de apă în sol a unor soiuri cu toleranță mai mare la efectele fenomenelor meteo extreme. Noua strategie recomandă utilizarea unor noi tehnologii agricole care să asigure o mai bună adaptare la efectele schimbărilor climatice, utilizarea unor soiuri hibride, mai rezistente la secetă, dar și utilizarea pe scară mai largă a asigurărilor în agricultură. Și cum în agricultura noastră suprafața irigată este foarte redusă, strategia recomandă realizarea unor ghiduri de bune practici pentru agricultura neirigată. În ceea ce privește zootehnia, specialiștii atrag atenția că schimbările climatice au o influență ridicată în ceea ce privește răspândirea anumitor boli. Valoarea totală a fondurilor de care ar avea nevoie agricultura românească pentru a combate schimbările climatice se ridică la peste patru miliarde de euro, iar pentru utilizarea lor, documentul elaborat de Ministerul Mediului recomandă „dezvoltarea și implementarea unei strategii naționale și a unui plan de acțiune pentru adaptarea sectorului de agricultură la efectele schimbărilor climatice, cu orizont de timp 2030 - 2040 -2050”.
Vorbim despre calitatea solului, dar nu am făcut nimic
Cea mai mare sumă, 1,60 miliarde de euro, ar trebui investită în promovarea unei agriculturi durabile care să asigure și îmbunătățirea calității solului. Necesitatea îmbunătățirii calității solului nu este însă o noutate, mai ales că România se confruntă cu un fenomen extrem de grav, deșertificarea. În prezent, peste 11 milioane de hectare sunt supuse riscului de secetă și deșertificare pentru că măsurile de combatere a fenomenului au fost minime sau chiar au lipsit. Principalul vinovat de această situație se face Ministerul Agriculturii, care nu a implementat în ultimii 20 de ani „Strategia naţională pentru combaterea deşertificării” şi nici nu a elaborat şi implementat o strategie naţională care să cuprindă întregul sistem de amenajări de irigaţii, desecare-drenaj şi combatere a eroziunii solului, în scopul prevenirii şi înlăturării acţiunii factorilor de risc, potrivit unui raport al Curţii de Conturi publicat luna trecută.
Irigațiile, extinse cu picătura
De asemenea, 400 de milioane de euro ar fi necesari până în 2030 pentru extinderea suprafețelor de teren irigate, potrivit proiectului de strategie. Suma pare o glumă, în condițiile în care pentru reabilitarea întregului sistem de irigaţii și udarea unei suprafețe similare cu cea din 1989 ar fi necesare investiţii estimate la circa 14 miliarde euro, în condițiile în care costurile pentru refacerea sistemului pe un hectar de teren se ridică astăzi la aproximativ 7.000 de euro. Anul trecut, din cauza secetei din vară au fost afectate culturile agricole pe circa 1,3 milioane de hectare, lăsând în urmă o pagubă de circa un miliard de euro. Deși deocamdată nu există date publicate de către Ministerul Agriculturii despre efectele secetei din acest an, suprafața afectată va fi mai mare ca anul trecut, spun reprezentanții fermierilor. În 2015, Guvernul aproba un plan național pentru refacerea sistemului de irigații care trebuia finalizat în 2020, dar gradul lui de realizare este undeva pe la 30%. Investițiile au fost extinse acum până în 2027, urmând ca suprafața pentru care se vor asigura irigații să ajungă la 2.600.439 ha.
Am rătăcit ghidul antisecetă
Strategia reia problema elaborării unui ghid de bune practici în agricultură, în special pentru zonele neirigate. Anul trecut, în luna iulie, în plină secetă, Guvernul Ciucă decidea înființarea unui colectiv multidisciplinar pentru elaborarea unui ghid de bune practici care să indice tehnologii şi soiuri adaptate la noile condiţii climatice. Despre soarta acelui ghid nu se mai știe însă nimic, dar asociațiile producătorilor agricoli spun că nu li s-a prezentat așa ceva.
Planul UE pentru atingerea obiectivului pentru 2030 privind clima propune emisiile actuale de gaze cu efect de seră cu 55% până în 2030 comparativ cu nivelul din 1990 și prevede un set de acțiuni necesare în toate sectoarele economice, avându-se în vedere transformarea sistemului energetic, inclusiv a clădirilor, a transporturilor și a industriei prin decarbonizarea acestora.
România se va încălzi tot mai tare în următoarele decenii
Încălzirea climei este vizibilă în toate regiunile României. Temperatura medie anuală a aerului a crescut între 0,21/deceniu și 0,44℃/deceniu, corespunzător unei rate de încălzire cuprinsă între 1,3℃ și 2,6℃, pentru intervalul de timp 1961-2020. Tendința de încălzire observată este mai pronunțată în ultimele două decenii ale perioadei analizate, iar durata medie anuală de strălucire a soarelui prezintă și ea o tendință generalizată de creștere la nivelul României, potrivit datelor prezentate în cadrul strategiei. Proiecțiile cu modele climatice arată că semnalul de încălzire continuă și se amplifică în viitor, cu magnitudini depinzând de regiune, orizontul de timp și scenariul climatic analizat. Pentru viitorul apropiat, până în 2050, comparativ cu intervalul de referință 1971–2000, la nivelul României, rezultatele modelelor climatice globale analizate indică o creștere medie a temperaturii lunare, în cea mai caldă lună a anului (august), de peste 3°C în cel mai pesimist scenariu. De asemenea, creșterea similară a temperaturii medii lunare, obținută cu modelele climatice regionale, este de peste 2,5°C, în condițiile scenariului pesimist. Diferențele legate de scenariul ales sunt relativ mici în primele decenii ale secolului, iar diferențele mai mari sunt așteptate spre sfârșitul secolului XXI, mai precizează documentul elaborat de Ministerul Mediului.
5,40 miliarde euro pentru managementul apei
Și pentru că tot vorbim despre secetă și efectele sale, sectorul care ar urma să atragă cele mai mari fonduri în următorii ani, circa 5,40 miliarde de euro, este cel al managementului apelor. De exemplu, în perioada 2023-2027 ar urma să fie investiți 968 de milioane de euro în vederea consolidării cadrului de reglementare pentru managementul sustenabil al sectorului de apă și apă uzată și pentru accelerarea accesului populației la servicii de calitate conform directivelor europene, sprijinirea conectării populației cu venituri mici la rețelele de alimentare cu apă și canalizare existente etc. În paralel, până în 2030 ar urma să fie investiți 50 de milioane de euro în reabilitarea rețelelor de apă pentru reducerea pierderilor.
Sute de milioane de euro pentru investiții în baraje
Adaptarea infrastructurii existente cu rol de apărare împotriva inundațiilor este o altă problemă abordată în proiectul strategiei. Ea este una de strictă actualitate pentru România, mai ales că multe regiuni au fost afectate de inundații în ultimii ani, ceea ce demonstrează că, în ciuda strategiilor și planurilor de luptă împotriva inundațiilor, nu stăm bine deloc la acest capitol. Supraînălțarea barajelor în vederea creșterii capacității de retenție, optimizarea regulamentelor de exploatare a lacurilor de acumulare în vederea creșterii capacității de atenuare, exploatarea coordonată a acumulărilor în cascadă sunt măsuri pentru care se va aloca până în 2030 o sumă de 200 de milioane de euro, dacă strategia va fi dusă la bun sfârșit. De asemenea, nu mai puțin de 500 de milioane de euro ar urma să fie alocați pentru creşterea gradului de siguranţă a barajelor şi digurilor cu rol de apărare împotriva inundațiilor.
Bani pentru reabilitări prin PNRR
Prin Planul Național de Redresare și Reziliență (PNRR), România are la dispoziție fonduri pentru reabilitarea digurilor de protecție împotriva inundațiilor și barajelor. Astfel, se alocă 105 milioane de euro pentru reabilitarea a 100 km de diguri până la sfârșitul anului 2024, lungimea urmând să ajungă la 506 km la sfârșitul lui martie 2026. De asemenea, se are în vedere și reabilitarea a 20 de baraje aparținând acumulărilor permanente de apă și 20 de baraje ale unor acumulări nepermanente, suma alocată fiind de 281,5 milioane de euro. Deși termenele de realizare a acestor lucrări sunt extrem de scurte, proiectele sunt mult întârziate și riscăm să nu atragem toți banii pe care îi avem la dispoziție
1,50 miliarde de euro se vor investi în perioada 2023-2030 pentru împădurirea pe scară largă a bazinelor hidrografice, finanțarea lucrărilor de restaurare a cursurilor de apă, relocarea unor lucrări de îndiguire etc.
2.667 de măsuri pentru a bifa un eșec
Administrația Națională Apele Române a finalizat în primăvara acestui an noul Plan de management al riscului de inundații, după ce precedentul s-a dovedit a fi mai degrabă un eșec, dacă este să socotim după episoadele tot mai dese de inundații care au devastat zone întregi din România. Măsurile propuse în acest plan au fost puse în acord cu mai multe strategii naționale, printre care și cu Strategia națională a României privind schimbările climatice 2013-2020, pe care acum Ministerul Mediului vrea să o modifice. Per total, vorbim despre 5.698 de măsuri identificate de Planul de management al riscului de inundații - Ciclul II, a căror aplicare ar trebui să reducă riscul de inundații, după ce în primul ciclu fuseseră propuse 2.667 de măsuri, dar în final s-a concluzionat că obiectivele asumate prin aplicarea lor erau prea puțin ambițioase. În UE, România se situează pe locul patru în clasamentul riscurilor la inundații, după Polonia, Slovacia și Cehia.
Stațiunile montane ecologice, noile vedete
Nici turismul nu a fost neglijat de noua strategie de luptă împotriva schimbărilor climatice, el urmând să beneficieze de fonduri în valoare de 1,44 miliarde de euro. Strategia pune un accent deosebit de dezvoltarea și promovarea stațiunilor montane ecologice. Astfel, elaborarea strategiilor și planurilor de acțiune care vor viza destinațiile montane verzi pentru a deveni stațiuni montane ecologice bazate pe o dezvoltare durabilă, cu sezon turistic deschis pe tot timpul anului este prevăzută suma de 4 milioane de euro, iar alte 500 de milioane de euro se vor afla în perioada 2023-2030 la dispoziția autorităților centrale și locale pentru susținerea dezvoltării acestor stațiuni.