Uniunea Europeană se va confrunta cu o problemă demografică dramatică în deceniile următoare. În absența imigrației, se estimează că populația UE va scădea semnificativ, de la 451 de milioane în 2022 la 406 milioane în 2050 - o scădere cu 10%. Numărul persoanelor aflate la vârsta optimă pentru muncă (între 20 și 64 de ani) va scădea și mai mult, de la 264 de milioane la 207 milioane - o scădere cu 21%. Între timp, se estimează că numărul persoanelor în vârstă (65 sau peste) va crește cu 32 de milioane în această perioadă, iar numărul copiilor (sub 20 de ani) va scădea cu 21 de milioane. Astfel de schimbări ale populației (fără imigrație) ar crește în mod semnificativ rata de dependență a bătrâneții și ar reprezenta o amenințare majoră la adresa sustenabilității sistemelor europene de bunăstare și a finanțelor publice.
Românii, tot mai puțini
Fenomenul de îmbătrânire în România s-a accentuat anul trecut, în condițiile în care populația vârstnică de 65 ani și peste a depășit cu peste 27,5% populația tânără de 0-14 ani, potrivit datelor Institutului Național de Statistică (INS). Indicele de îmbătrânire demografică a crescut de la 122, la 1 ianuarie 2023, la 127,5 persoane vârstnice la 100 persoane tinere, la 1 ianuarie 2024. Numărul persoanelor din categoria de vârstă 65 de ani și peste a fost de aproximativ 3,97 de milioane de persoane, în timp ce populația tânără, în categoria 0 - 14 ani, a însumat 3,11 milioane de persoane. La 1 ianuarie 2024, cea mai mare pondere în totalul populației o deținea grupa de vârstă 45-49 de ani (8,6%). Aceeași grupă de vârstă a avut cea mai mare pondere atât în rândul persoanelor de sex feminin (8,3%), cât și în rândul persoanelor de sex masculin (9%). Vârstă medie a populației a fost de 42,5 ani, cu 0,3 ani mai mare decât la 1 ianuarie 2023. Pe de altă parte, țara noastră se confruntă cu un spor negativ al populației, care continuă să se accentueze de la an la an. Conform ultimelor date publicate de INS, în luna iulie a acestui an, numărul persoanelor decedate în România a fost de 1,6 ori mai mare decât cel al născuților vii. Sporul natural a fost negativ atât în luna iulie 2024 (-8.607 persoane), cât şi în luna iulie 2023 (-4.669 de persoane).
Am importat 380.000 de muncitori non-UE
Forța de muncă a devenit în ultimii ani o problemă reală pentru angajatorii români, iar soluția este importul de lucrători non-UE. Astfel, numărul acestor străini a crescut permanent din 2020 și până la începutul acestui an. Au primit din partea Inspectoratului General pentru Imigrări dreptul de ședere în România în baza unei autorizații de muncă 380.000 de străini. Dacă în 2020 numărul lor a fost de 30.000, în 2021 urcase la 50.000, iar în 2022 și 2023 au fost „importați” câte 100.000 de lucrători non-UE. Pentru anul în curs au fost acordate tot 100.000 de permise de muncă. Mulți dintre aceștia însă nu rămân la noi, România fiind văzută doar o haltă în drumul lor spre țările din vestul Europei.
Bugetele trebuie ajustate
Pentru a menține sub control ponderea datoriilor publice în PIB și pentru a respecta regulile fiscale ale UE, țările comunitare vor trebui să realizeze solduri primare structurale ridicate (diferența dintre veniturile non-ciclice și cheltuielile fără dobânzi - n.red.), susțin analiștii Bruegel. „Recomandările anuale specifice fiecărei țări (CSR), emise ca parte a Semestrului European, includ multe idei bune pentru creșterea participării pe piața muncii, reformarea sistemelor de pensii și sănătate și creșterea productivității, dar implementarea acestor recomandări de către țările UE a fost limitată”, arată analiza realizată.
Ce estimări au fost luate în calcul
Cercetarea realizată de specialiștii Bruegel a plecat de la următoarele premise:
-
S-a estimat o creștere a fertilității (de la o medie de 1,5 nașteri pe femeie în 2022 la 1,6 în 2070), dar aceasta va rămâne sub rata de înlocuire în toate țările UE pe întreaga perioadă de proiecție 2024-2070. Acest lucru înseamnă că populația de vârstă activă se va reduce, diminuând astfel ocuparea forței de muncă și PIB-ul, în timp ce costurile cu asistența medicală și pensiile vor crește ca pondere din PIB din cauza creșterii ponderii persoanelor în vârstă;
-
O rată de ocupare în creștere pentru lucrătorii mai în vârstă (55-74 de ani, o creștere de la 40% în prezent la 46% până în 2070) va stimula direct creșterea economică și va reduce cheltuielile cu pensiile. Pe de altă parte, această perioadă suplimentară de contribuție va crește costurile ulterioare cu pensiile. Costurile acestui efect sunt însă depășite de beneficiile generate de creșterea ocupării;
-
O speranță de viață mai lungă va crește ocuparea forței de muncă (mai puțini lucrători mor în toate cohortele de vârstă) și, prin urmare, PIB-ul. Perioadele mai lungi de pensionare vor crește, totodată, cheltuielile pentru pensii, asistență medicală și îngrijire pe termen lung. Pe termen lung, efectul negativ al costurilor suplimentare va cântări mai greu decât efectul pozitiv al creșterii PIB-ului;
-
Imigrația (o medie de 1,2 milioane de persoane pe an) crește forța de muncă disponibilă și PIB-ul și reduce cheltuielile publice;
-
Creșterea productivității totale a factorilor (de la nivelul mediu actual de aproximativ 0,8 la sută la 1,2 la sută pe an până în 2040, urmat de o scădere către nivelul 0,8 la sută până în 2070) stimulează creșterea PIB-ul, generând astfel mai multe venituri din taxe și reducând raportul deficit-PIB, costurile îmbătrânirii în raport cu PIB-ul și datoria în raport cu PIB-ul;
-
Costurile mai mari pentru asistența medicală și îngrijirea pe termen lung cresc direct costurile asociate îmbătrânirii.
Pentru România, cercetarea realizată de Bruegel anticipează că în 2031 comparativ cu 2024 va trebuie realizată o ajustare în creștere de 7% din PIB a bugetului non-îmbătrânire și de 7,1% până în 2052.