Unii gemeni seamănă ca două picături de apă, dar asta nu înseamnă că destinele lor vor fi trase le xerox. Povestea gemenilor Cornel şi Mircea Constantiniu e tulburătoare. Semănau teribil, îi era greu şi mamei, profesoară de latină, să-i diferenţieze. Aşa se face că venea unul dintre băieţi şi o ruga pe mamă să-l trezească la 8 că are cursuri la facultate. Şi mama - mama care i-a născut, alăptat şi care le-a pus mâncare în farfurie - îi confunda şi-l scula pe Cornel, student la Facultatea de Teatru, care n-avea cursuri şi dormea în continuare.
Mircea era geamănul student la Facultatea de Arte Frumoase. Cornel Constantiniu a abordat şi muzica, a fost unul dintre soliştii foarte îndrăgiţi ai muzicii uşoare româneşti, a cucerit premii la concursuri, la Mamaia, era nelipsit în programele televiziunii. Celălalt, Mircea, a luat licenţa în pictură şi îşi făcuse un nume în design de interioare de case.
Când erau copii, au citit că se organizează o selecţie de gemeni pentru rolurile principale ale gemenilor din piesa „Prinţ şi cerşetor”. Comisia de selecţie n-a avut de ce să stea pe gânduri, gemenii Constantiniu şi-au cucerit categoric locul de actori în piesa “Prinţ şi cerşetor”, atât prin asemănarea desăvârşită, cât şi prin gena de talent în domeniul artistic pe care o vor dovedi amândoi şi mai târziu. Sute de spectacole, bucuria aplauzelor, dar şi un ajutor, fiindcă gemenii Constantiniu au câştigat şi nişte bani.
Familia a fost strâmtorată, tatăl - fost ofiţer în armată -ajungând pe un şantier după epurarea ofiţerimii de regimul bolşevic. De altfel, tatăl murise de atac cerebral. Cornel, frumos şi zvelt, ca amândoi băieţii Constantiniu, a lansat şlagăr după şlagăr, era în culmea gloriei la microfon. Designerul, Mircea Constantiniu, a câştigat un concurs de modernizare a clădirii unei ambasade şi acolo, surpriză, soţia unui angajat al ambasadei occidentale s-a amorezat de el. L-a ascuns în portbagaj, au trecut graniţa şi au continuat idila în Italia, până când nişte vlăjgani l-au avertizat pe Mircea să plece pe alt continent. Dacă nu, va da de naiba. S-a mutat în Africa de Sud, s-a căsătorit cu altă fată, conducea două firme profitabile.
Cornel Constantiniu s-a îmbolnăvit de acea maladie care l-a răpus şi pe Casius Clay, boala Parkinson, în care nu se mai stăpânesc picioarele, mâinile, mişcările capului. Cornel glumea: „Și în viaţă, ca şi în piesă, Mircea era prinţul, eu cerşetorul!”. Cornel Constantiniu a fost operat pe creier în Capetown, apoi în Austria, dar boala l-a ţintuit în căruciorul de infirm. Mircea a suferit un atac de cord şi a murit neaşteptat în Africa de Sud, ducând dorul ţării: „Uneori, îmi venea să mă arunc în Oceanul Atlantic şi să înot până în România!”.