Povestea Sfântului Ilie spune că acesta a fost gospodar, dar cu o fire foarte iute. El şi-ar fi ucis părinţii şi apoi a mers la Dumnezeu pentru a-și cere iertare. A primit un car şi un bici de foc, cu misiunea de a-i ucide pe diavolii care îl stăpâneau. Sfântul Ilie a venit pe lume cu peste 800 de ani î.Hr., în ţinutul Tesvi/ Tișbe (de unde vine apeltivul Tesviteanul) din Galaad, într-o familie de preoţi, într-o perioadă în care iudeii se închinau idolilor şi zeilor străini, pe vremea împăratului Ahab. Acesta, căsătorindu-se cu Isabela, o prinţesă feniciană din Sidon, care se închina zeului Baal, și preţuind frumuseţea femeii mai mult decât credinţa în Dumnezeul părinţilor săi, şi-a obligat poporul să se închine zeului Baal.
Sfântul Proroc Ilie, menționat în Vechiul Testament și considerat profet în toate cele trei religii abrahamice, a primit misiunea de a-l mustra pe rege şi de a întoarce poporul la credința adevărată. Certându-l pe Ahab, Sfântul Ilie i-a spune: „Viu este Domnul Dumnezeul lui Israel, înaintea Căruia slujesc eu; în aceşti ani nu va fi nici rouă, nici ploaie decât numai când voi zice eu!”, după care s-a retras pe malul râului Cherit. Iar în urma lui, seceta şi foametea au cuprins toată ţara. După trei ani şi jumătate, poporul israelit şi-a recunoscut greşeala de a se fi închinat zeului Baal, strigând: „Dumnezeul lui Ilie este Dumnezeul cel adevărat”. Rugându-se atunci lui Ilie, o ploaie a răcorit pământul şi foametea a încetat. Învățăturile creștine spun că Sfântului Ilie nu i-a fost dată moartea, fiind ridicat la cer într-un car de foc. Şi, potrivit tradiţiei Bisericii, el este viu în trup, aflat în grija lui Dumnezeu, în locaşurile cereşti.
Credințe și obiceiuri de Sfântul Ilie
Potrivit tradiţiei, în dimineaţa zilei de Sfântul Ilie, se culegeau plante de leac, în special busuioc, se puneau la uscat în podurile caselor, sub streşini sau în cămări.
Mărul este pomul Sfântului Ilie, de aceea nu se mănâncă mere până-n această zi. Până la sărbătoarea de Sf. Ilie nu se scutură merele și nici nu se bat unele de altele, căci se fac furtuni mari, tunete, fulgere și piatră. E considerat belșug să scuturi mărul în ziua de Sf. Ilie și măcar două mere de sunt, să chemi copiii în grădină și să le dai de pomană
În ajunul zilei, când este sărbătorit Sfântul Ilie, fetele se duceau noaptea pe ogoarele semănate cu cânepă, se dezbrăcau şi se tăvăleau prin cultură, apoi se îmbrăcau şi se întorceau acasă. Iar dacă în noaptea dinspre Sfântul Ilie ele visau cânepă verde, acesta era semn că se vor mărita cu flăcăi tineri şi frumoşi. Dacă în vis vedeau cânepă uscată, se zicea că se vor mărita cu oameni bătrâni.
Femeile duceau în această zi busuioc la biserică, pentru a fi sfinţit după care, întoarse acasă, îl puneau pe foc, iar cenuşa rezultată o foloseau în scopuri terapeutice, atunci când copiii lor făceau bube în gură.
Tot de Sfântul Ilie - considerat patronul apicultorilor - se strânge mierea din stupi, se duc fagurii la biserică spre binecuvântare şi se împart de pomană.
Se spune în popor că diavolii se ascund mai mult în lemnul de carpen, de aceea acest lemn nu este folosit în gospodărie şi e bine să nu se ascundă nimeni sub un carpen, pe vreme de furtună.
Dacă tună, alunele seacă și fructele devin viermănoase
Dacă în ziua de Sfântul Ilie este furtună, nu trebuie să se deschidă nici uşile nici geamurile caselor, ca nu cumva să se ascundă vreun diavol ce fuge de furia Sfântului.
În unele zone din Moldova, se mănâncă grâu nou fiert, cu miere. Dacă grâul nu a fost treierat până în ajunul sărbătorii de Sfântul Ilie, femeile îşi pun hainele de sărbătoare şi merg să secere câţiva snopi de grâu pe care apoi îi scutură de boabe, pisează grâul şi îl fierb pentru a-l consuma cu miere.
În alte zone se mănâncă fructe proaspete, pentru a fi sănătos tot anul ce va urma. Merele nu se consumă decât după ce au fost duse la biserică. Se spune că acela care muşcă din măr înainte de a fi sfinţit va avea parte după moarte numai de mere şi, când va dori să le atingă, vor dispărea. Pe de altă parte, merele sfinţite vor deveni de aur pe lumea cealaltă.
Se crede că, dacă tună de Sântilie, toate alunele vor seca, iar fructele din livezi vor avea viermi. În această zi nu se lucrează de teama pagubelor - trăsnete, ploaie torențială, grindină.
Ilie Tesviteanul este considerat, începând din 1913, ocrotitorul şi patronul aviatorilor. Pe 20 iulie se sărbătorește şi ziua Aviaţiei Române.
Ce nume se sărbătoresc de Sfântul Ilie
Potrivit statisticilor de la Evidența Populației, de Sfântul Ilie, aproape 130.000 de români își serbează onomastica. Dintre aceștia, peste 110.000 sunt bărbați, iar peste 15.000 sunt femei. Cei mai mulți dintre sărbătoriți poartă numele de Ilie, urmați de Iliuță și Lică, apoi de Ilinca, Ilia, Lia, Elias, Eliana, Eliade, Ilieș, Iliuș, Iliev, Liana, Elisa, Elsa, Eliza, Elise. Sfântul Ilie este celebrat pe 20 iulie atât de ortodocși, cât și de catolici. Originea numelui este ebraică, provenind de la numele „Elijahu”, care înseamnă ‹Domnul este Jahwe› adică ‹Domnul este adevăratul Dumnezeu›”.