Prăpastia economică dintre mediul urban şi cel rural se adânceşte tot mai mult şi asta pentru că infrastructura la nivelul comunelor este extrem de slab dezvoltată. Astfel, numai jumătate dintre acestea au acces direct la rețeaua națională de drumuri, potrivit Raportului de ţară al României pentru 2016, dat publicităţii de Comisia Europeană.
Programul „Reabilitare și modernizare – 10.000 km drumuri de interes județean și drumuri de interes local”, aprobat în 2010, nu a avansat prea mult nici după șase ani. Explicaţia este una simplă: implementarea programului a căzut în sarcina Ministerului Dezvoltării Regionale și Turis-mului, în perioada 2010-2013, dar nu au fost alocate fonduri de la bugetul de stat pentru finanțarea lui.
Drumuri de pământ şi pietriş
Calitatea drumurilor rurale este mult mai scăzută faţă de infrastructura rutieră din zonele urbane. Mai puțin de 10% au fost cata-logate ca fiind modernizate în 2014. Recent, vicepremierul Vasile Dâncu afirma că, în România, comunele ar trebui să se asocieze în proiecte, pe diferite finanţări, pentru a reduce fragmentarea infrastructurii rutiere. În acest fel, construcţia unui drum nu se va opri la jumătatea distanţei dintre două localităţi sau la ieșirea din respectiva comună sau sat.
Şantiere peste şantiere
În prezent, Ministerul Dez-voltării Regionale și Adminis-traţiei Publice (MDRAP) are în lucru 1.854 de obiective de investiții care prevăd constru-irea/modernizarea/reabilitarea drumurilor judeţene, de interes local, comunale sau din inte-riorul localităţilor. Valoarea totală a acestor proiecte se ridică la aproximativ 9,1 mili-arde de lei, ele fiind finanţate prin Programul Naţional de Dezvoltare Locală (PNDL). Pe lângă acestea, ministerul mai are deschise alte 111 șantiere pentru construirea sau modernizarea de poduri, podețe sau punți pietonale. Investiţiile pentru aceste șantiere se ridică la 207,5 milioane de lei.
Fragmentarea satelor
România are 2.861 de comune, cuprinzând 12.957 de sate. „Dimensiunea redusă a comunelor și a satelor este cuplată cu o capacitate administrativă redusă a autorităților locale, cu o slabă cooperare între județe și cu un număr restrâns de proiecte pentru integrarea comunităților rurale și urbane. Prin urmare, este dificil de atins masa critică necesară pentru realizarea unor economii la scară mare în ceea ce privește furnizarea de servicii”, se arată în Raportul de ţară al Comisiei Europene. Zonele rurale nu sunt omo-gene, existând diferențe impor-tante între satele aflate în apropierea polilor urbani de creștere și satele îndepărtate, între comunele aflate departe de drumurile europene și cele din apropierea acestora și între comunele situate în centrul județelor și cele de la periferia acestora.
Drumurile rurale reprezintă 38% din toate drumurile publice, conform datelor furniza-te de Institutul Național de Statistică (INS).