La câteva ore după ce au descins trupele ANAF să ne evacueze, vorbeam despre act terorist. Nu al unei organizații oculte, ci al statului. Evacuarea în 5 zile e echivalentă cu punerea unei bombe. Pentru că distruge o afacere care plătește taxe, care reprezintă locul de muncă pentru mii de oameni și care nu este parte a procesului penal care a dus la confiscarea sediilor. Actul în forță de luni este menit doar să sperie, să distrugă, să panicheze și să închidă cinci instituții de presă. Mă explic pentru cei care bat câmpii afirmând că are legătură cu prejudiciul din dosarul Telepatia: nimic mai fals. Decizia instanței a fost dusă la bun sfârșit. Clădirile sunt ale statului – adică ale fiecăruia dintre români. Din clipa intabulării, ele trebuie să producă bani pentru stat. Doar că prin gestul de ieri, statul român a dat cu piciorul unei surse sigure de bani: chiria de la cinci televiziuni. Asta fără însă a prezenta soluția economică ce a dus la decizia respectivă. Autoritățile române, legal, pot face două lucruri cu clădirile lor: să le închirieze sau să le vândă. Alegerea se întemeiază pe un calcul economic. Timp de un an și jumătate, Antenele au dat zeci de notificări prin care solicitau proprietarului să spună ce are de gând să facă ÎN IDEEA RESPECTĂRII MANDATULUI DAT DE INSTANȚĂ: să vândă sau să închirieze. Doar că pe nimeni nu interesează să câștige bani din aceste bunuri: niciun metru pătrat de teren nu a fost vândut, nicio clădire nu a fost închiriată sau scoasă la vânzare. Nimic. Guvernanților le-a fost frică să miște un deget și nu au răspuns la niciuna dintre solicitările noastre. Așadar, e clar că nu vor banii. Și asta poate le sună a deșteptare și celor care insistă că statul vrea ceva înspre binele lui, deci al poporului român. Ce glumă proastă! Păi, nu erau oare buni banii de chirie ai instituțiilor care există deja în acele clădiri? Ar fi fost, dacă scopul acțiunii era acesta! Evident, însă, evacuarea nu are logică economică. Nu are nicio logică. E doar un abuz.