Preşedintele Klaus Iohannis începe să-şi construiască un istoric la fel de amplu precum cel al predecesorului său, Traian Băsescu, în ceea ce priveşte relaţiile tumultuoase cu ocupanţii postului de prim-ministru. Însă nici măcar Băsescu nu a cerut demisia unui premier la doar trei luni de la instalarea acestuia în funcţie.
Convieţuirile dintre preşedinte şi şeful Guvernului nu au fost comode nici înainte de Traian Băsescu. Emil Constantinescu l-a demis pe premierul Radu Vasile în 1999 printr-o decizie discutabilă din punct de vedere constituţional, iar Ion Iliescu a răbufnit o dată în public împotriva „capitalismului de cumetrie” consolidat în perioada în care Adrian Năstase, astfel că acesta din urmă a avut grijă ca la revizuirea Constituţiei din 2003 să se prevadă expres că „preşedintele nu îl poate demite pe primul-ministru”. Prevederea l-a ferit de surprize neplăcute din partea lui Iliescu, însă a generat ulterior probleme mai mari decât cele pe care intenţiona să le rezolve. După 2004, naţia s-a uitat descumpănită la schimbul repetat de insulte aruncate de la un palat la altul, fără care vreunul din protagonişti să aibă posibilitatea de a tranşa decisiv conflictul în favoarea sa. După ruptura din 2005 dintre Băsescu şi Tăriceanu, primul a încercat să „compenseze” incapacitatea de a numi un premier după placul său prin insulte. Astfel, a început să povestească cum îl prezenta mulţimilor în campania electorală pe „necunoscutul” Tăriceanu. „Fiecare politician se poate autotesta. Te duci pe trotuar, te opreşti lângă stâlpul din staţia de autobuz şi vezi câţi oameni îţi spun bună ziua şi care este diferenţa dintre tine şi stâlp”, spunea cândva Băsescu, ţinta fiind tot Tăriceanu. Când nimeni nu credea că se poate şi mai rău, a venit şi vremea când Băsescu a trebuit să facă „echipă” cu premierul Ponta, când insultele reciproce au devenit regula, nu excepţia. Ponta l-a suspendat, iar Băsescu s-a răzbunat şi el cum a putut: i-a transformat numele în poreclă, celebrul „Victor-Viorel”, asta când nu îi spunea „dottore” în batjocură. „Victor Ponta e ca un pisic atunci când vine la mine. 'Da, domnule preşedinte. Da, domnule preşedinte' şi după ce ajunge la Palatul Victoria şi se vede cu un microfon în faţă vorbeşte cum vedeţi. De aceea îl fac mincinos”, mai spunea Băsescu în noiembrie 2012. Asta în perioada în care teoretic cei doi trebuiau să respecte pactul de coabitare pe care-l conveniseră după încercarea eşuată de suspendare a preşedintelui, la presiunile Comisiei Europene. Până la urmă, Ponta a denunţat oficial, în august 2014, pactul de coabitare după ce preşedintele a recunoscut într-o emisiune TV că l-a cam tras pe sfoară pe premier atunci când pactul a fost semnat. Când Iohannis a venit la Cotroceni, relaţia cu Ponta, chiar şi în momentele de tensiune, nu a degenerat în atacuri personale sistematice. Atmosfera dintre palate s-a înveninat odată cu instalarea guvernului Grindeanu. Iohannis l-a avertizat clar pe premier că va bloca bugetul pe 2017 dacă Apărarea nu va primi cei 2% din PIB la care România s-a angajat faţă de NATO. Cu puţină vreme înaintea de adoptarea celebrei OUG 13, Iohannis a venit neinvitat la şedinţă de Guvern, procedeu patentat anterior de Băsescu, pentru a le trage miniştrilor un perdaf de faţă cu presa. „Este un elefant în încăpere, dar nu se vede. Sunt doi elefanţi de fapt, ordonanţa de gratiere şi de modificare a Codurilor penale”, spunea atunci Iohannis, spre iritarea evidentă a lui Grindeanu. La fel de multă iritare a produs şi descinderea preşedintelui printre protestatarii de atunci, dar Grindeanu era deja într-o postură defensivă din cauza scandalului şi a trebuit să înghită hapul. Mult mai brutal a fost Iohannis însă cu Viorica Dăncilă căreia i-a pus explicit la îndoială capacitatea de a conduce Guvernul, după numai trei luni. „Retrag încrederea doamnei Dăncilă. Au trecut trei luni, după care pot să trag o concluzie - doamna Dăncilă nu face faţă poziţiei de prim-ministru a României”, a spus, vineri, Iohannis, ducând conflictul cu coaliţia la un nou nivel.
Preşedintele Iohannis nu a avut niciun conflict public cu premierul Dacian Cioloş. Ar fi fost şi straniu, în condiţiile în care soluţia tehnocrată a fost impusă în noiembrie 2015 chiar de către şeful statului.
Abandonat de dragul partidului
Traian Băsescu a avut un premier pe placul lui, Emil Boc, până în punctul în care adversarii afirmau că preşedintele este adevăratul şef al Guvernului, iar Boc este o marionetă oarbă. „Parteneriatul cu Traian Băsescu” de care vorbea Boc până la exasperare exprima relaţia de subordonare între cei doi. După ruptura dintre PDL-ul condus din 2013 de Vasile Blaga şi Băsescu, Boc a trebuit să ia o decizie grea. După o atitudine ambiguă care s-a prelungit timp de mai multe luni, Boc a decis să nu intre în PMP şi a rămas alături de PDL, chiar dacă Blaga îl forţase să demisioneze dela conducerea partidului după dezastrul de la localele din 2012.
MRU vs. Udrea
Înlocuirea lui Boc cu Mihai-Răzvan Ungureanu la şefia Guvernului în mai aprilie 2012 s-a făcut la cererea lui Băsescu, mai ales că şeful SIE era un apropiat al preşedintelui. Ruptura publică dintre Băsescu şi MRU s-a produs în 2014, fostul premier reproşându-i preşedintelui că a fost părăsit de cei apropiaţi lui nu pentru că aceştia l-au trădat, ci din cauza Elenei Udrea. „Izolarea are un nume: Elena Udrea”, spunea Ungureanu în iulie 2014, după ce Băsescu îl acuzase de oportunism pentru că s-a alăturat PDL în speranţa de a fi desemnat candidat la postul de premier la alegerile din 2016.
Tudose, diplomat
Deşi nu a excelat niciodată la capitolul tact, Mihai Tudose a reuşit să păstreze o relaţie bună cu Iohannis, cel puţin la nivel public. De fiecare dată când era întrebat care este relaţia cu preşedintele, Tudose răspundea, cu foarte mici variaţii: „Una corectă, instituţională”. Singurul atac mai dur al lui Iohannis a fost în noiembrie când acesta a criticat „revoluţia fiscală” pe care a numit-o „ţopăiala fiscal-bugetară”. Cei doi au discutat subiect faţă în faţă, dar dezacordul a rămas în limite civilizate. „Fiecare a rămas cu părerea lui”, a spus, elegant Iohannis.
Criticile cele mai virulente ale lui Iohannis au fost îndreptate împotriva unui premier instalat cu numai trei luni în urmă.