Deşi urşii din specia panda uriaş sunt în prezent mai numeroşi, arealul în care trăiesc aceste animale este mai mic şi, mai ales, mai fragmentat în comparaţie cu situaţia existentă în urmă cu 30 de ani, fapt ce cauzează "un risc sporit" de extincţie locală a micilor grupuri izolate, potrivit unui studiu publicat luni, informează AFP.
În 2013, acest areal a scăzut cu 1,7% în raport cu 1988, dată la care urşii panda erau incluşi în categoria animalelor în pericol de dispariţie de către Uniunea Internaţională pentru Conservarea Naturii (UICN), se afirmă într-un studiu apărut în revista Nature Ecology & Evolution.
În 2016, ursul panda a trecut de la categoria "în pericol" de pe lista roşie întocmită de UICN în categoria "animalelor vulnerabile", ceea ce înseamnă că această specie este în continuare ameninţată, dar evoluţia ei urmează o traiectorie pozitivă. Potrivit unui recensământ naţional realizat de China din 2011 până în 2014, un număr de 1.864 trăiesc în natură. În 1988, numărul animalelor care trăiau în sălbăticie era de 1.216.
Evaluarea UCIN "este bazată aproape în exclusivitate pe numărul" de urşi panda, "ignorând ameninţările emergente", au avertizat totuşi anumiţi oameni de ştiinţă.
"Există multe veşti bune pentru panda - populaţia lor creşte, o parte mult mai mare a habitatului lor este protejată, despăduririle s-au oprit", a declarat pentru AFP unul dintre autorii studiului, Stuart Pimm, profesor la Universitatea Duke din oraşul american Durham. "Există însă şi veşti proaste: habitatul ursului panda este mult mai fragmentat decât era în trecut şi spaţiile mici rămase izolate nu pot să adăpostească populaţii viabile", a adăugat acelaşi cercetător.
Urşii panda trăiesc în şase zone muntoase, fiind repartizaţi în 30 de grupuri izolate, dintre care 18 numără cel mult 10 indivizi. Aceste mici grupuri se confruntă cu "un risc ridicat de extincţie", au avertizat oamenii de ştiinţă.
"Concluziile noastre alcătuiesc un tablou mai complicat, care ne pune în gardă împotriva oricărei forme de autosatisfacţie", au transmis autorii studiului.
"Despăduririle în scopuri comerciale au reprezentat activitatea care a fost cel mai nocivă pentru urşii panda", potrivit cercetătorilor.
Înfiinţarea unor rezervaţii naturale începând din anii 1960 a permis reducerea "într-o manieră semnificativă" a pierderii habitatelor, însă alte ameninţări continuă să existe la adresa urşilor panda.
Aceste animale trăiesc în una dintre regiunile cele mai afectate de seisme din China. Acele cutremure de pământ "au distrus zone mari din habitatul lor". Potrivit cercetătorilor, 71,1% din pierderile de habitat constatate între 2001 şi 2013 pot fi imputate seismului care a devastat provincia Sichuan în 2008.
Amenajarea de drumuri reprezintă de asemenea "un factor important pentru pierderea habitatului şi apariţia fragmentării". Or, constată autorii studiului, "densitatea drumurilor era de 2,7 ori mai mare în 2013 în comparaţie cu anul 1976".
Turismul reprezintă o altă ameninţare la adresa urşilor panda.
Modificările climatice ar putea la rândul lor să modifice repartiţia şi cantitatea speciilor de bambus cu care se hrănesc urşii panda.
Cercetătorii doresc înfiinţarea unor "coridoare" naturale care vor permite conectarea populaţiilor izolate şi vor să sporească suprafeţele pe care se află rezervaţiile naturale.AGERPRES