Cu toate acestea, Tratatul de la Trianon, devenit nomina odiosa pentru unii, a dispărut din vocabularul dialogului româno-ungar, astfel încât în Tratatul de înțelegere, colaborare și bună vecinătate dintre România și Republica Ungară (1996), Tratatul de la Trianon este pur și simplu ignorat – ceea ce pune semen de întrebare cu privire la acesta; mai mult, Ungaria își exercită jurisdicția în Transilvania, în vreme ce procesul de maghiarizare se accentuează îngrijorător.
Fiind cel mai important tratat din întraga noastră istorie, Tratatul de la Trianon rămâne însă în continuare fundament al existenței României în configurația sa teritorială și a operi sale de unificare a românilor într-un singur stat. Drept urmare, importanța vitală pentru destinul României a Tratatului de la Trianon se impune de la sine, iar asigurarea perenității acestui prețios document constituie îndatorirea fundamentală pentru noi toți și în mod special, pentru decidenții noștri. Ca urmare, la baza întregului ansamblu de relații româno-ungare, trebuie să se afle în continuare, ca reper, Tratatul de la Trianon, document care să se aplice întocmai – secundum lege, într-un mod responsabil și fără compromisuri, orice eroare sau ezitare putând fi fatală pentru soarta românilor.
Publicarea acestui studiu, și într-o limbă străină, se impunea în mod indiscutabil – se cuvenea chiar, spre a se face cunoscut în lume și punctul de vedere al românilor – audiatur et alter pars, atunci când pe parcursul unui secol, folosindu-se de toate mijloacele, Ungaria a căutat să înlăture ori să blocheze aplicarea Tratatului de la Trianon.