Alpinistul Alex Găvan şi italianca Tamara Lunger urcă azi la peste 6.000 de metri, ca să pregătească ascensiunea pe cel de-al doilea munte ca înălţime din lume. Echipa intenţionează să stabilească un record: să ajungă în vârful care nu a mai fost cucerit niciodată pe timp de iarnă, fără a folosi oxigen suplimentar.
Zile scurte, ger crunt, adică temperaturi de minus 70ºC şi chiar mai scăzute, vânt cu viteză de 100 km/h, aer rarefiat, teren accidentat cu bolovani şi gheaţă… Toate acestea şi multe alte pericole ascunse înseamnă K2, „muntele sălbatic”. Vârful de 8.611 m este în topul optmiarilor cu cele mai multe victime: unul din patru alpinişti nu se mai întoarce niciodată acasă.
Imposibilul la pătrat
Nimeni nu a reuşit până acum urcuşul până-n vârf, iarna. Echipa româno-italiană şi-a propus să facă imposibilul la pătrat – adică să accepte provocarea şi, pe lângă asta, să nu folosească oxigen suplimentar pe durata ascensiunii. Asta, la înălţimi la care fiecare gură de aer aduce doar o treime din aportul normal de oxigen. Alex Găvan şi Tamara Lunger au ajuns în Pakistan la sfârşitul lui decembrie 2020. Alex a anunţat, pe blogul său, că expediţia va dura până la finele iernii. Ruta planificată pentru urcuş va fi cea folosită de cei care au cucerit prima oară muntele, în 1954.
Vreme de aclimatizare
Urcuşul este precedat de o perioadă de aclimatizare, care are loc între tabăra de bază, de la 5.000 de metri, şi vârf. Alex şi Tamara intenţionează să stabilească patru tabere pe traseu, la altitudinile de 6.000 m, 6.760 m, 7.350 m, ultima fiind la aproape 8.000 m. Pentru eficienţă sporită, echipa împarte logistica taberei de bază cu membrii unei alte expediţii. Însă italianca şi românul au propria lor strategie de abordare a traseului, propriul program de aclimatizare şi iau propriile decizii, în funcţie de situaţia de pe teren.
Încep pregătirile
„Prognoza nouă, pe care tocmai am primit-o, anunţă o fereastră de vreme satisfăcătoare pentru următoarele zile”, anunţă Alex Găvan pe pagina sa de Facebook. „Din cauza condițiilor meteo instabile ce se regăsesc iarna pe K2, orice fel de fereastră rezonabilă de vreme bună trebuie folosită la maximum”, adaugă el. Drept urmare, în vederea pregătirii ascensiunii finale, echipa se va deplasa către tabăra 1, va petrece acolo o noapte sau două, în funcţie de vreme, apoi va urca pentru a stabili taberele 2 şi 3. Întoarcerea la tabăra de bază va avea loc pe 16 sau 17 ianuarie, când prognoza arată un vânt cu o viteză de peste 100 km/h. În urmă cu câteva zile, cinci corturi ale celorlalți alpiniști au fost luate pe sus. „Alături de tehnicitatea traseului, pentru noi principalele obstacole sunt reprezentate de acest vânt puternic și temperaturile extrem de scăzute, în condiții de altitudine extremă”, conchide Alex Găvan.
Credinţa mea profundă este că munţii se urcă nu doar cu ustensile de gheaţă şi crampoane, pe care le putem avea cu toţii, ci şi cu smerenie, mai presus de orice. În ceea ce mă priveşte, a urca pe munţii de-afară înseamnă a urca pe munţii de dinăuntru. Alex Găvan, alpinist
7.650 metri este punctul cel mai înalt de pe K2 care a fost atins pe timp de iarnă.
Alpinişti cu experienţă
Tamara Lunger este una dintre cele 11 femei din istoria alpinismului care a ajuns pe K2 fără aport suplimentar de oxigen. În 2016, a făcut parte din echipa care a realizat prima ascensiune pe optmiarul Nanga Parbat, pe timp de iarnă. Şi Alex Găvan are un palmares impresionant: a cucerit şapte optmiari fără oxigen suplimentar, fiind şi deţinătorul unor recorduri naţionale. Este susţinătorul unor cauze legate de protecţia mediului.