Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Actrița Draga Olteanu Matei a murit, noaptea trecută, la vârsta de 87 de ani.
"Deși echipa medicală din spitalul Sf Spiridon a făcut toate eforturile sa o trateze pacienta a decedat in aceasta noapte", se arată într-o informare a spitalului.
Actriţa, care avea 87 de ani, a ajuns la Iaşi vineri după-amiază în stare gravă, cu hemoragie digestivă masivă, fiind trasportată de la Spitalul din Piatra Neamţ.
„Te naști în țara care te naști. Din momentul acela ești una cu țara ta. Nu-mi place să fac declarații, să mă bat cu pumnul în piept, să-mi smulg părul din cap. NU! Eu sunt româncă din secunda în care m-am născut și așa o să fiu până nu o să mai fiu pe pământ”
Citește DRAGA OLTEANU MATEI: Pentru mine orice rol, fie cât de mic, a fost rolul principal
Draga Olteanu Matei, care avea 87 de ani, a jucat în 90 de filme, în peste 50 piese de teatru și 100 roluri de televiziune.
Născută pe 24 octombrie 1933 la București, Draga Olteanu-Matei a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din Capitală în 1956. Cariera ei se întinde pe parcursul a peste 50 de ani în care a încântat spectatorii români interpretând sute de personaje în film, teatru și televiziune.
A interpretat roluri antologice în filme care au marcat istoria cinematografului românesc, precum 'Cucoana Chirița' (regia — Mircea Drăgan, 1986), 'Ilustrate cu flori de câmp' (regia — Andrei Blaier, 1974), 'Nea Mărin Miliardar' (regia — Sergiu Nicolaescu, 1979) sau 'Buletin de București' (regia — Virgil Calotescu, 1982).
Draga Olteanu-Matei a debutat în film cu un rol în lungmetrajul 'Blanca' (1955), regizat de Mihai Iacob și Constantin Neagu, în distribuția căruia se regăseau, printre alții, Amza Pellea și Silvia Popovici. Alături de aceștia doi, dar și de actori precum Marin Moraru, Gheorghe Dinică, Ștefan Iordache, Victor Rebengiuc sau Tamara Buciuceanu-Botez, Draga Olteanu-Matei este una dintre cele mai importante personalități ale generației sale de actori.
Pe parcursul carierei sale în film, Draga Olteanu-Matei a colaborat și cu regizori importanți, precum Dan Pița, Nicolae Mărgineanu, Elisabeta Bostan sau Geo Saizescu.
După pensionarea sa de la Teatrul Național din București, în 2007 Draga Olteanu-Matei s-a retras la Piatra Neamț, unde și-a înființat propria companie: 'Teatrul Vostru' — primul teatru particular din România cu actori neprofesioniști.
Draga Olteanu Matei: “Mi-am incinerat tatăl, pentru că aşa a dorit”
“Îngropăciunea este un lucru sfânt. Am moştenit-o de la strămoşii noştri şi e un lucru pe care ni-l oferă biserica spre mângâierea sufletelor celor care rămân în această lume. Dar există oameni care îşi doresc să fie incineraţi, fie din teama de a nu fi îngropaţi de vii, fie din câte şi mai câte motive. Îmi aduc aminte că eram la filmare la << Nea Mărin Miliardar >> şi cineva ne-a invitat la o masă de peşte, unde au venit şi Sergiu Nicolaescu şi Amza Pellea, care ştia să mănânce peşte ca nimeni altul. El zicea că mănâncă peşte ca oltenii. Băga peştele în gură pe o parte şi scotea oasele pe partea cealaltă. Sergiu îl tot întreba cum reuşeşte, că şi el era oltean şi voia să înveţe. Atunci s-au vorbit vrute şi nevrute. A venit vorba şi despre înmormântare şi incinerare. Sergiu a spus că vrea să fie incinerat. La care şi Amza a spus că vrea, aşa cum am spus şi eu, crezând că e doar o vorbă goală. În momentul acela n-am luat în serios dorinţa lui Sergiu. Dar se pare că el asta şi-a dorit! N-ai dreptul să-ţi permiţi să judeci un om. Un om este judecat doar de Dumnezeu. Numele lui Sergiu Nicolaescu este atât de sus, încât nu-l ating mizeriile şi spurcăciunile astea dureroase care au apărut după Revoluţie... Eu l-am incinerat pe tatăl meu. El asta şi-a dorit. Sunt oameni cărora le e frică de flăcările iadului şi vor să le ia în piept dintr-o dată! I-am îndeplinit dorinţa. El a vrut să-i trimit cenuşa spre a fi îngropată la picioarele părinţilor lui, la satul Soloneţ, din raionul Soroca (în Basarabia). Şi am primit urna înapoi, fiindcă n-au vrut basarabenii să-i îndeplinească dorinţa. Şi am îngropat urna în soclul crucii de la mormântul mamei mele. La crematoriul << Cenuşa >>, era un preot hirotonit care a făcut o slujbă frumoasă. Era şi un cor alcătuit din cântăreţi ieşiţi la pensie, din Corul Operei Române. Au cântat atât de frumos, încât am avut senzaţia că ne ridicau la ceruri. A fost surprinzător pentru mine că lui Sergiu Nicolaescu nu i s-a permis aşa ceva. El este deasupra tuturor acestor lucruri pământeşti. Nu-l ating. El a făcut ceea ce a crezut de cuviinţă că e bine să facă şi Dumnezeu să-l odihnească. Sergiu Nicolaescu va da socoteală acolo unde este. Nu avem dreptul să ne amestecăm în viaţa omului. Avem o singură viaţă. Ieşim dintr-o gaură şi ne îndreptăm către alta. Depinde ce facem între aceste două puncte. Aşa cum zicea şi Victor Eftimiu în << Omul care a văzut moartea >>: te naşti şi nu ştii să spui de unde ai venit, pentru că ai uitat de unde ai venit, şi nu ştii să spui unde te duci, pentru că de acolo nu s-a mai întors nimeni să ne spună”.
