Victoria de astazi seamana ca doua picaturi de apa cu cea de acum 40 de ani. Singura deosebire: in orasul pe care comunistii si l-au dorit ateu, astazi se ridica spre cer turlele mai multor biserici. Focul viu al credintei a ars in "Epoca de aur" datorita curajului nebun al unor oameni ca Gheorghe Albaceanu si Octavian Moisin.
Bisericile mobile au sfaramat lacatul ateu
Cu un curaj nebun, un simplu paznic s-a opus comunistilor care au interzis constructia de biserici sau sustinerea de slujbe religioase in orasul Victoria. Gheorghe Albaceanu a riscat puscaria, concedierea, exmatricularea copiilor sai din scoala si chiar moartea. Nu l-a oprit nimic sa faca biserica in casa sa de pe Strada Viitorului 10.
de TIBERIU LOVIN
Batranii isi amintesc ca in 1949 trebuia sa fie construit primul oras ateu din Romania. Asta a fost decizia conducerii partidului, iar cei care traiau acolo trebuiau sa uite de Dumnezeu si de biserica. Cei care aveau curajul sa ridice capul din pamant riscau inchisoarea sau moartea. Mai erau si alte masuri, dar aceste doua sperietori erau aratate credinciosilor. Cei mai multi s-au multumit sa-si spuna rugaciunile in gand si sa faca semnul crucii doar pe intuneric. In mod normal, din Victoria trebuia sa plece un curent care sa sfarseasca prin scoaterea din mintea romanilor a cel putin doua cuvinte: Dumnezeu si biserica. O vreme s-a pastrat regula de aur, iar oamenii nu au indraznit sa se revolte.
MARTURIE. Buletinul este una dintre putinele amintiri despre paznicul-constructor de biserici pe care le au fiul si nepotul, amandoi preoti acum |
MOSTENIRE. Fiul paznicului a ajuns preot dupa ce a trait de la 5 ani in bisericile improvizate de tatal sau |
SIMBOL. Una dintre bisericile mobile construite de paznicul Gheorghe Albaceanu |
Dupa ani buni, inainte de 1989, comunistul care-i spunea paznicului Albaceanu ca nu exista Dumnezeu venea la parintele Codrea sa se spovedeasca. "Eu nu am avut pretentia sa fiu duhovnicul dumnealui, dar...", ne-a spus preotul cu un zambet timid, ce abia se vedea prin barba alba.
Tanarul parinte de atunci a inceput nu numai constructia casei, ci si a unei biserici. Improvizate, evident. Locatia: depozitul de materiale de sub casa parohiala. Pas cu pas, biserica a fost terminata in octombrie 1989, iar slujba de sfintire a fost tinuta de patriarhul Romaniei.
Lucrarile au inceput in anul 1980, iar in ultimii trei ani - pana la finalizare - a fost pictat interiorul. Artistul care a realizat extraordinara munca a fost o maicuta. De loc din comuna Rasinari, Cretu Viorica a stat pe schele cu o pensula si acuarele pana cand a reusit sa acopere orice milimetru de pe peretii depozitului de materiale. Pe pereti ni s-a aratat o alta opera: Sfantul Ioan Iacob Hazevitul, care la momentul in care a fost pictat nu fusese declarat sfant. "
A lucrat doar in tempera, ca si copiii de la scoala. Uitati-va ca pictura arata ca si cum a fost terminata acum o luna. Este poate un alt semn de la Dumnezeu", ne-a aratat mandru cateva sute de scene cel care acum slujeste oficial in biserica infiintata in fostul depozit de materiale. Preotul a tinut sa citim textul scris la intrarea in biserica, cuvinte care poate l-au schimbat poate si pe fostul primar comunist: "Oricine se inalta pe sine se va smeri, iar cel ce se smereste se va inalta".
Tot ce a fost facut acolo s-a putut realiza doar cu sprijinul credinciosilor care lucrau noaptea la locul unde s-au rugat ani la rand la Dumnezeu. Si ei au riscat, ca si preotul. Au riscat tot pentru credinta lor, pentru a nu pierde singura speranta din orasul inventat de comunisti. Localnicii par ca realizeaza pericolul prin care au trecut doar acum, cand vorbesc cu noi. Au dovedit insa ca nici macar un partid unic nu poate sa-i ingenuncheze. Locuitorii de la poalele Fagarasului au fost invatati altfel. Stiau ca oamenii stau in genunchi doar in fata Lui, in fata lui Dumnezeu.
Â
Victoria credintei
REZISTENTA. Octavian Moisin si-a transformat casa intr-un locas de inchinaciune pentru credinciosii greco si romano-catolici |
de FLORINA ZAINESCU
Cand am sunat la usa apartamentului cu numarul 4, eram destul de emotionata. Urma sa-l cunosc pe parintele Octavian Moisin, unul dintre acei oameni care, in ciuda persecutiilor la care au fost supusi in timpul regimului comunist, nu au lasat credinta greco-catolica sa moara. Mi-a deschis chiar el si m-a poftit in casa plin de amabilitate. Il priveam si nu-mi venea sa cred. Stiam ca are 91 de ani, dar barbatului din fata mea nu-i dadeam mai mult de 70-75 de ani. Era cam neincrezator ca o sa-i dau povestea "la ziar", dar a acceptat sa-si deschida tolba cu amintiri in fata mea. ILEGALIST. Pentru comunisti, colonia Ucea Rosie trebuia sa fie simbolul victoriei socialismului. I-au schimbat numele in Victoria si au decis ca orasul va fi in intregime ateu, fara Dumnezeu, fara biserica, povesteste parintele. Dar nu au stiut ca isi vor pune singuri bete in roate cand, in 1952, au decis sa-l transfere pe inginerul chimist Octavian Moisin la Ucea, ca sa puna in productie combinatul chimic ce se ridicase acolo. Probabil nu stiau ca in orasul lor fara de credinta aduc un preot greco-catolic. Moisin a inceput sa tina slujbe in propriul apartament, atat pentru credinciosii greco-catolici, cat si pentru cei romano-catolici si chiar ortodocsi. In secret, credea el. Insa comunistii aflasera. Pana in â53-â54, cand a plecat conducerea rusa a combinatului, i-a fost mai bine. Nu-i interesa ce religie avea, atat timp cat isi facea bine meseria. Iar directorul de atunci il aprecia. Dar au venit comunistii la conducere si totul s-a schimbat. DISTRUGEREA. "Cei mai multi preoti au fost arestati, unora li s-au dat ani grei de inchisoare pentru ca au tinut o singura slujba. Pe mine m-au persecutat, dar nu m-au bagat la puscarie. M-au bagat in schimb la rasini sintetice pe baza de fenol, substante foarte periculoase care ataca sistemul imunitar. M-au distrus treptat", mi-a spus Moisin cu durere in voce. Ma uit mai atenta la el si observ ca, din cand in cand, mainile ii tremura si clipeste necontrolat din ochiul stang. In â54, inginerul a fost trimis la munca fortata la Buzau, sa puna in productie o alta fabrica chimica, iar in â56 a ajuns la Combinatul Chimic Fagaras. Abia in â60 s-a intors la Victoria, alaturi de sotia sa, casnica, si cei sapte copii. Au urmat perchezitii, arestari temporare, umilinte la locul de munca. "Si-au batut joc de toata calificarea mea. Ajunsesera sa ma puna in ture, ca dispecer, in rand cu fostii mei elevi de la scoala profesionala, desi eu aveam un doctorat. Am fost cel mai prost platit inginer din combinat, cercetarile imi erau sabotate", isi aminteste parintele Moisin. Toate astea pentru ca greco-catolicismul ii atarna ca o tinichea de coada, spune el. REPRESALII. Dar nu a renuntat. "Am savarsit sute si sute de liturghii", marturiseste el. Si a avut parte de sute si sute de perchezitii si tentative de arestare. "O data eram la serviciu si am fost chemat la directorul general in birou. Acolo erau vreo 30-40 de persoane din conducerea de partid, Securitatea. Ofiterul superior mi-a spus ca au venit sa ma aresteze pentru ca sunt greco-catolic si vreau sa refac Biserica Greco-Catolica. M-au lasat in pace dupa ce le-am spus, plin de curaj: «Daca credeti ca eu am gresit, misiunea voastra este sa-l indrumati, sa-i aratati celui care greseste cu ce-a gresit ca sa nu o mai faca, nu sa asteptati sa-i vanati pretexte»", povesteste preotul. In ciuda tuturor greutatilor, Moisin a continuat sa tina Sfanta Liturghie. Mana destinului
REZISTENTA. Octavian Moisin si-a transformat casa intr-un locas de inchinaciune pentru credinciosii greco si romano-catolici |
|
BIRUINTA
"Aici a fost Victoria lui Cristos si orasul a fost crestin, nu unul fara Dumnezeu, cum au vrut comunistii" NOROC "O data securistii mi-au facut perchezitie in casa si cand au ajuns la usa camerei in care eu celebram zilnic Sfanta Liturghie s-au oprit parca trasniti. N-au mai miscat un pas si au plecat fara sa intre. Dumnezeu si Sf. Fecioara au avut grija sa ma fereasca de necazuri" HARTUIRE "Cand faceam rasini noi, imi spargeau buteliile in care le pastram, ca sa fiu acuzat de sabotaj" STRATEGIE "Pe la unu noaptea ma pomeneam cu Securitatea la usa. Le vedeam masina si fugeam pe cealalta usa, ca sa nu ma aresteze" Octavian Moisin preot greco-catolic |