x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Și ne iartă precum iertăm

Și ne iartă precum iertăm

de Dana Chera    |    15 Mar 2019   •   10:02
Și ne iartă precum iertăm

2 dintre copiii care au dormit în același pat cu megastarul Michael Jackson, adulți acum, s-au decis să vorbească lumii despre abuzurile sexuale la care, spun ei,  au fost supuși. In controversatul  documentar "Leaving Neverland",  al cărui regizor sustine că... filmul nu e despre Michael, ci despre cum pot fi pervertite simțurile și sentimentele unor copii care, deși abuzați, ori nu înțeleg ce li se intamplă, ori cred că ei sunt ALEȘII. Adică sunt ...SEDUȘi! Si tac. In ochii lor, agresorul este un fel de Dumnezeu, bun și tandru. Un Dumnezeu care, culmea! , are si el nevoie de tandrete.  Și doar ANUME oameni i-o pot da. Știm cu totii, Michael Jackson a fost achitat pentru abuz sexual. Cei care azi il acuză au declarat cu ani in urmă ca megastarul nu le -a făcut nimic, ca s-a purtat minunat cu ei. De ce s-au răzgandit? Asta explică documentarul. Lunga prezentare pe care am făcut-o are ca scop identificarea contextului in care unul din cei 2 eroi ai filmului raspunde la intrebarea despre iertare. L -ai iertat pe Michael? Si omul spune: iertarea nu e o linie peste care trecem, ci un ditamai drumul pe care trebuie să-l parcurgem. Este un gand profund! Extrem de concret, dacă ne propunem să-l intelegem. Iubirea si iertarea sunt fundamentul religiei noastre. Despre ele vorbim, însă, cel mai puțin. Iubirea e asociată cu frivolitatea, iertarea, cu " bun deci...prost". Nu poți să iubesti dacă nu ierți și nu poti ierta dacă nu iubești. Dar si una si alta presupun EFORT si CONȘTIENTIZARE. Presupun lupta cu ispitele lumii în care trăim,  violentă să ne facă să nu ne lăsăm mai prejos! Adultului, spune el , molestat cand era copil de un ICON, i -ar fi fost poate la îndemană sa zică :Da! L-am iertat! Sau: NU! Nu-l pot ierta! In fond, trei sferturi din planeta îl judecă făcandu-l impostor. Omul declară totuși că...strabate drumul iertării. E un strigăt!  Cați dintre noi am reușit să pășim pe drumul ăsta? Doar să intrăm? Cați dintre noi, intrați, nu ne- am intors, la prima durere de gleznă? Cați recunoaștem că nu stim sa  iertăm , deci să iubim? Cați cerem ajutor? Am învățat de la viată că tot ce se intamplă de jur imprejur, adică și  nouă și altora, sunt pilde, mesaje, lecții, avertizări. Vrem sa le citim? E cumplit de greu, e adevărat!  Ne-am putea privi cu alti ochi! 

×