Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
30 aprilie era ultima zi când nemulţumiţii puteau să conteste dorinţa lui Ion Iliescu, Ion Raţiu şi Radu Câmpeanu de-a deveni preşedintele României. În afara celor trei, se mai declarase interesat de funcţia supremă în stat şi Gheorghe Popileanu, din partea Partidului Republican Creştin din România, dar candidatura i-a fost respinsă. Strângerea celor 100.000 de semnături prevăzute de legea electorală pentru înscrierea în cursa prezidenţială se dovediseră o încercare prea grea pentru republicanul-creştin Popileanu.
Înregistrarea şi soluţionarea posibilelor contestaţii la candidatura lui Iliescu, Raţiu şi Câmpeanu erau de competenţa Curţii Supreme de Justiţie. Tot din rândurile judecătorilor Curţii Supreme se aleseseră cu puţină vreme în urmă, prin tragere la sorţi, şi membrii Biroului Electoral Central (BEC), format din şapte reprezentanţi ai puterii judecătoreşti din zece reprezentanţi ai partidelor.
Puteau desemna un membru în BEC doar primele zece partide, iar criteriul pentru stabilirea ierarhiei era numărul de liste cu candidaţi depuse la nivelul întregii ţări, în alegerile parlamentare. Dintre judecătorii Curţii Supreme, sorţii i-au desemnat să facă parte din primul BEC pe Ovidiu Zărnescu (preşedinte), Felicia Barcan, Constantin Burada, Ştefan Daneş, Emil Gherguţ, Radu Giroveanu, Nicolae Pleşan (membri).
După îndeplinirea formalităţilor legale de constituire, Birourile electorale de circumscripţii au trecut la înregistrarea candidaturilor. De pildă, la Biroul Electoral al Circumscripţiei 41 Bucureşti se înregistraseră o listă de candidaţi independenţi pentru Adunarea Deptutaţilor şi una pentru Senat. Aspirau la un fotoliu de deputat Gabriel Liiceanu, Petre Mihai Băcanu, Constantin Ticu Dumitrescu, Florin Gabriel Mărculescu, Stelian Tănase, Radu Filipescu, Ioan Mărculescu, Radu Popa, Pompiliu Militaru, Mircea Dinescu, Ion Caramitru, Dan Hăulică, Andrei Pleşu. Iar Octavian Paler, Alexandru Paleologu, Petru Creţia, Sorin Dumitrescu, Ioan Marchiş, Alexandru Pesamosca doreau să devină senatori ai României.
