Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
„M-am născut cu cratița pe aragaz, să fie cald în casă, mor cu cratița pe aragaz. Ce reabilitare de țevi, domne? Care modernizare, mă, nene? Au murit bătrânii ăia doi din cauza frigului. Și ce? A interesat pe cineva? Primaru Nicușor zicea ceva atunci, că o să mai fie avarii”.
Vorbitorul este din Crângași, sectorul 6 al Bucureștiului. La trei kilometri distanță, lângă Gara de Nord – sector 1, altcineva zice: „Cade blocul pe noi, dom’le. În fiecare zi. Întrebarea e nu este dacă a mai căzut tencuială, ci cum mama dracu’ mai stă în picioare. Mă mir că n-a crăpat niciunul până acu, trăznit de vreun beton picat de sus, de la etajul 8. Ăla de la primărie, Nicușor, n-a pus piciorul pe aici”. Și omul din sector 6, și cel din sectorul 1 își fac cruce când aud că edilul șef e pe locul doi în preferințele votanților pentru Președinție.
Între Piața Crângași și Lacul Morii, în București, cartierul muncitoresc „Constructorilor” încă își face digestia de după Paște. Blocurile se asortează: de o parte cele înalte – „ridicate cu elan comunist”, de partea cealaltă alea „de început de eră de aur” - patru etaje fără lift. Aici stă sărăcia. Sunt mulți bătrâni care își târăsc zilele și pechinezii prin grădinile imobilelor poate la fel de vechi. Unii locatari privesc viața de la geam, una fredonează cântece de strană în drum spre magazinul din colț: „Hristos a înviiiiat din morți.....”. un nene cu mutră de proaspăt pensionar își bibilește mașina, în cântec vechi pe difuzor: „Macarale, râd în soare, argintii, macarale...”. Omul se oprește din fredonat când vine vorba de cei doi bătrâni care pe 12 aprilie au fost găsiți morți în casă. „Da, domnule, este adevărat. Au încercat, săracii, să se încălzească. Că se oprise căldura când dăduse frigul ăla rău. Aici, lumea s-a obișnuit: nu e căldură, nu cârtește. Pune oala, cărămida, ce o mai avea pân’ casă pe aragaz și trece așa frigul”, povestește omul. Se oprește de parcă i-a rămas ceva în gât când vine vorba de apă caldă. Ochii i se bulbucă, parcă se sufocă: „Trăzni-l-ar Dumnezeu de hoț! De mincinos! De măgar! Păi să vă zic: apă caldă când e, nu mai e!”.
Automobilistul își varsă oful. Că s-a întors acum câteva luni de la spital, abia operat. Și a găsit în casă frig și apă rece. Pentru a nu se știe câta oară. Și că a cărat găleți întregi să apuce să facă baie. „Da, domnule, am cărat ca la țară, cu găleata prin apartament. Să mă spăl. Cu căldura stau mai bine. Nu știu ce au făcut ăia de sub mine, ce și-au pus, ce și-au instalat, că podeaua e caldă. Așa trec gerul, dacă e”, povestește cel nemulțumit.
Prin față pe la „Puricel” (cabinet veterinar al cartierului) - vizavi de blocul unde au murit cei doi bătrâni – unul se oprește: „Inspirat, inspirat!”. Un moș cu o plasă din care răsare un cap de sifon, râde – „Ce să mai... a știut-o. La ce lipsă e, ne umplem de purici. La ăsta venim să ne tratăm”. De vizavi, automobilistul e tot nemulțumit: „Ce a făcut, domnule, Nicușor ăsta? Serios! În afară că a oprit căldura. Înțeleg, trebuie schimbat sistemul. Mă anunți și rabd, nu zic nu. Dar să ai două zile căldură, o săptămână – nu… . Zice că au fost avarii, că a scăzut presiunea? Păi cum? Nu a zis că a reparat țevile? Și, pe urmă, când au murit amărâții ăia doi, ce a zis? Ați auzit vreo scuză? Vreo explicație? Eu am auzit că se lăuda. Că a făcut nu știu ce, că a construit nu știu ce”. Mai să dea cu șapca de caldarâm când aude că edilul șef al Capitalei se situează pe locul doi în preferințele electoratului pentru Președinție. Mustața îi tremură, vocea i se pițigăie: „Ăsta? Ăsta, președinte? Ne-am dus dracu’”!
„N-a venit nimeni pe aici....”
„Un bătrân de 83 de ani și soția, de 79 de ani, au fost găsiți morți în apartamentul lor din sectorul 6 al Capitalei. Blocul în care locuiau bătrânii este situat pe Bulevardul Constructorilor, în cartierul Crângași. Cei doi au murit intoxicați după ce au lăsat aragazul pornit din cauza lipsei căldurii. Cauza decesului a fost asfixierea cu monoxid de carbon din cauza scurgerii de gaze, după ce au ținut peste noapte aragazul pornit pentru că în apartament era foarte frig și l-au uitat deschis. Cei doi nu aveau căldură de 5 zile”. Așa suna știrea, care deschidea jurnalele și conturile de social media ale oamenilor politici cu o săptămână înainte de Paște. Tabăra susținătorilor lui Nicușor Dan amuțise ca într-un post greu cu canon de tăcere, adversarii aduceau aminte de matrapazlâcurile edilului șef cu sistemul de încălzire și treceau la altele.
Citește pe Antena3.ro
Uitarea a picat repede peste Crângași: „N-a venit nimeni pe aici. Ce om politic? Nici ăia de la Radet, adică Termoelectrica, n-au venit”. Bătrâna stă la scara trei și nu e adepta încălzirii cu aragazul – „au mai fost opriri, dar a fost și cald. Eu nu dau drumul la gaze, nu suport mirosul. Dar știu că sunt care se încălzesc cu oala pusă pe flacără. Mai sunt unii și cu cărămida. Și acu’, da. De’, obiceiuri vechi”. Lumea a trăit aici în comunism, când iernile erau încălzite cu inventivitate: cu BCA-ul, cu electrodul de sudură sau cu tabla. Toate puse la aragaz sau la priză, în funcție de posibilități. Blocul de pe Constructorilor pare că nu a schimbat fațada încă de când a fost ridicat. Nici pe interior nu sunt mari schimbări. Occidentalismul a pătruns în imobil prin termopane și cabinetul stomatologic de la parter. Și prin prețurile întreținerii afișate la panou: 839 de lei e cea mai mare, 100 de lei, cea mai mică. Culmea, ăla cu 100 de lei e în topul restanțierilor. Pe o scară, aproape jumătate din locatari figurează pe lista întârziaților la plată. Un domn venit la părinți explică: „Au mai rămas doar bătrânii aici. Cine poate plătește, cine nu....”. „Sunt curios: pentru perioadele în care nu a fost căldură, cum se plătește? Eu nu văd nicio modificare. Poate mă înșel. Dar, când Nicușor Dan spunea că a scăzut puterea agentului termic, atunci când cu moartea celor doi de la scara cealaltă, oare cum s-a perceput? A încasat banii?”
Fanii lui Nicușor: „morții sunt de vină...”
„Hai, domne fii serios. A fost căldură toată iarna. A fost bine. Ăia doi...cine știe? Or fi băut. Aveau bani. Ea stătea prin casă, pe el îl vedeam la cumpărături. Aveau bani, deci. Putea să-și cumpere un reșeu, ceva. Or fi băut, a adormitără, asta e”. Femeia care își plimbă potaia prin boscheții de lângă bloc are o sticlă în buzunar. „Agheasmă?”. „Nu, apă pentru ăsta micu’”, zice femeia care se jură, proptind pechinezul într-un gard, că a trecut frigul fără vreo problemă „de la Termoenergetica”. Vestea că edilul șef ar fi pe locul doi în sondajele de opinie la prezidențiale o încântă pe babă. Și pe un altul, care pare expert în politică: „Și pe cine să votăm? Pe țiganu ăla de Simion? Pe molfăitul de Antonescu. Ăsta, barem, a făcut ceva pentru București”. „Doi morți din cauza frigului? Dar cu ce e el vinovat? Că a înlocuit țevile? A, că nu a anunțat că se oprește, asta e altă treabă. Și ce dacă a picat căldura de atâtea ori? Trebuie să strângem cureaua ca să fie bine”. Despre cei doi bătrâni morți, „așa le-a fost să fie!”.
Prin spatele blocului de pe Constructorilor, zici că numele Nicu e predestinat să dăinuiască o veșnicie. Doar unul picat de la serviciu – acum în mijloc de sărbătoare – mestecă ceva urări în direcția babelor. „Astea zici că sunt din filmul ăla, Expresul Zăpezii – cu ăia de trăiau la minus 100 de grade. Na, au antrenamentul făcut de pe timpul lu’ celălalt Nicu. Au pensia mai mare decât am io salariul. Și eu plătesc la întreținere apa caldă care vine rece. Bașca, caloriferul rece. Și așa e în tot Bucureștiul”.
Când blocul nu mai așteaptă cutremurul și se năruie singur
Lângă Gara de Nord, la trei kilometri de „Constructorilor” se sfoiegește o căzătură. E un bloc cu 500 de apartamente, care se întinde din dreptul Ministerului Transporturilor până înspre colțul de vizavi al gării. Lung cât un teren de fotbal și ceva, imobilul era prioritar în campania electorală a edilului șef pentru reabilitare. Jurnalul a prezentat în 2023 situația „scutureilor” - așa li se spune locatarilor fiindcă blocul „se scutură” periodic de tencuială sau beton – când lumea dădea acatiste să nu le cadă o cărămidă în cap sau să nu se ducă la vale cu garsoniera. Și lucrurile s-au schimbat: în spate – acolo unde mașinile parcate erau remodelate prin puterea bucăților de tencuială – s-au înfipt în șuruburi alte panouri rotunde și roșii. Cu „Bloc cu risc seismic”. „Păi pe noi nu trebuie să ne dărâme cutremurul, ăsta cade singur”, râde un domn care, ca și data trecută, face mișto de căzătura în care locuiește. Un altul e și mai ferm: „Dom’le, când vine cutremurul e acea emoție. Cade, rezistă? Nu știi. Aici, măcar am scăpat de emoțiile astea. Că o să cadă la sigur. Praful se alege”. Praful s-a ales și de petițiile și comunicările făcute spre Primăria Capitalei, condusă de Nicușor Dan: nu s-a făcut nimic, șanțuri stau pe verticală, între etaje. Sus - imobilul e cojit tot, pe margini sunt paliere găurite de poți să bagi pumnul. „Aici întrebarea corectă nu este dacă mai cade tencuială din el, ci cum mama dracu mai stă în picioare”, zice unul ofticat tare. Cineva sau ceva – nu știe – i-a dat gaură în parbriz. Geamul i-a plesnit în colț: „Nu știu ce să zic, dacă e de la căzături. Când cade blocul, spărtura e mult mai mare”.
Oamenii lui Nicușor nu s-au arătat să întărească imobilul. Așa spun doi bătrâni care și-au petrecut viața la prima scară. „Dar noi nu ne băgăm, nu suntem la curent cu ce se întâmplă. Or fi fost. Dar, poate, doar pentru vorbe. Că schelă nu s-a pus”, zice domnul, aranjat dichisit, pentru plimbarea de dinainte de prânz. Se gândește un pic, discuția ajunge la șansele edilului șef la Președinția României. „Ăsta? Păi dacă o fi așa, România o să ajungă ca blocul ăsta”, e convins bătrânul. Consoarta e mai moderată: „Dar pe cine să votăm? Că nu avem pe cine. Așa, o să vină alt primar, poate o fi mai bun”.
Resemnare sub surâsul edilului șef
Pe ușa unei scări din blocul-căzătură stau mai multe înștiințări de avarii la conductele de apă din zonă. Jumate din atenționări zic că se va opri ori apa caldă, cealaltă jumate, aproape, arată că nu va mai ajunge agentul termic. Cam așa, probabil s-a trecut și iarna asta, în „Căzătură”. Mai e un afiș mare și colorat despre un târg de meșteri populari – organizat tot de primărie –, în rest sunt bilețele cu „Vând apartament în acest bloc”. „Cumpără aici Pulea Spătaru, că n’or fi înnebunit oamenii să-și ia casă aici. Doar dacă ești diliu și vrei să te dai cu apartamentu’ la vale”, rânjește unul de lucrează la un magazin de la parter. Crede că locatarii s-au blazat, s-au plictisit: „au scris de atâtea ori către Primăria Generală, au primit promisiuni, nu s-a făcut nimic în atâția ani. Așa că, probabil, oamenii așteaptă să moară careva trăsnit de vreo bucată de fier sau beton venită de sus sau să se întâmple vreo altă nenorocire. Dar eu cred că la câtă indolență este, nici dacă vor muri oameni nu se va face nimic. Or să zică că ei au făcut, dar oamenii sunt vinovați”. Cei mai mulți locatari parcă îi dau dreptate omului care lucrează la magazinul de la parter. Nu au chef să mai vorbească, și-au spus păsul de atâtea ori, nu s-a făcut mai nimic. Dau din umeri, pleacă, se lasă în voia Domnului. Mai încolo, de pe un afiș electoral, Nicușor Dan zâmbește.
