Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Expozitia "Mitul National - Contributia artelor la definirea identitatii romanesti (1830 – 1930)', inaugurata joi, 13 septembrie, in prezenta ministrului Culturii, Puiu Hasotti, la Muzeul National de Arta al Romaniei, reprezinta dovada artistica a influentei imaginii in dezvoltarea societatii contemporane, dar si a implicarii vietii politice in arta.
Ideea expozitiei a venit din necesitatea de a explica transformarea Romaniei moderne, pana la contemporaneitate, plecandu-se de la influentele culturale ale Europei occidentale. Pornind de la perspectiva propusa de istoricul Lucian Boia in lucrarile sale, "Istorie si mit in constiinta nationala' si "Pentru o istorie a imaginarului', demersul expozitional vizeaza identificarea in operele artistilor a catorva dintre temele dominante ale mitologiei istoriei romanesti, precum latinitatea, unitatea teritoriala sau lupta pentru independenta.
Expozitia, ce poate fi vizitata pana la 13 februarie 2013, include 250 de lucrari de pictura, grafica, sculptura si arta decorativa, create in perioada 1830 - 1930 ale celor mai importanti artisti romani moderni, precum Barbu Iscovescu, Constantin Daniel Rosenthal, Carol Popp de Szathmári, Gheorghe Tattarescu, Theodor Aman, Nicolae Grigorescu, Ioan Andreescu, Stefan Luchian, Nicolae Tonitza, Oscar Han, Camil Ressu, Dimitrie Paciurea si altii. Acesti artisti au contribuit la definirea identitatii nationale, intr-o perioada incarcata de evenimente istorice hotaratoare pentru formarea statului roman.
Revolutia de la 1848, Unirea Principatelor din 1859, instaurarea lui Carol I ca domnitor in 1866, Razboiul de Independenta 1877-1878, proclamarea regatului Romaniei in 1881, Marea Unire din 1918, sunt cateva dintre temele abordate de artistii plastici ai momentelor critice pentru modernizarea Romaniei, iar lucrarile care reflecta aceste teme pot fi vizionate in cadrul expozitiei MNAR.
"Occidentalizarea si ideologia nationala au scimbat complet datele prezentului romanesc in raport cu trecutul. Exista, fireste, un trecut obiectiv, dar perceptia asupra trecutului apartine prezentului. Odata cu schimbarea reperelor prezente, asistam, in secolul al XIX-lea, la o totala reformulare a istoriei. Cu atat mai mult cu cat, in epoca, istoria apare ca o disciplina dictatoare', explica prof. univ. dr. Lucian Boia.
Unul dintre cele mai importante momente ale modernizarii Romaniei este perioada Revolutiei de la 1848, cand cei cativa artisti reprezentativi pentru plastica moderna romaneasca s-au pus cu entuziasm in slujba idealului reformator, sustinand mesajul reprezentantilor miscarii prin opere cu evident caracter propagandistic-mobilizator, de cea mai pura factura romantica. Principalele teme abordate in acea perioada au fost portretele figurilor marcante ale revolutiei, care au transformat personajele istorice in eroi romantici: Portretul lui Nicolae Golescu (1848) de C.D. Rosenthal (1820-1851), Portretul lui Nicolae Balcescu (1848-1849) de Ioan Negulici (1812-1851) sau Portretul lui Simion Balint (1848) de Barbu Iscovescu (1816-1854).
In aceeasi perioada au fost create celebrele alegorii ce intruchipau idealurile pasoptiste: Romania revolutionara (1850) de C.D. Rosenthal si Desteptarea Romaniei (1850) de Gheorghe Tattarescu. De asemenea, arta plastica romaneasca este marcata, in aceeasi perioada, de scene istorice relevante pentru cauza, ce readuceau in prezent lupta si sacrificiile inaintasilor pentru aceleasi aspiratii, legitimand astfel demersul revolutionar: Uciderea lui Mihai Viteazul (1845) de Constantin Lecca (1807-1887) sau Portretul ecvestru al lui Mihai Viteazul (1852) de Mihail Lapaty (1816-1860).
Un alt moment important pentru dezvoltarea Romaniei moderne si contemporane, reflectat in artele vizuale, este reprezentat de Unirea Principatelor, in preajma caruia este de remarcat aparitia unor lucrari cu trimiteri certe catre acest moment politic, alegorii, scene sau portrete ale unor personaje din istoria veche, asociabile dorintei de unitate a romanilor sau chiar din cea contemporana. Lucrari precum Buchetiera (1857) de Mihail Lapaty (1816-1860), Impacarea dintre Bogdan cel Orb si Radu cel Mare (1857) de Constantin Lecca (1807-1887), Unirea Principatelor (1857) de Theodor Aman (1831-1891) (il. 19), Mihai Viteazul la Calugareni (1857) de Nicolae Grigorescu (1838-1907) sau Mihai Viteazul (1862) de Karl Storck (1826-1887) sunt aluzii directe sau indirecte la unire, reprezentand o marturie a impartasirii cauzei de catre artisti, dar si asupra asumarii rolului de mobilizare a societatii.
Proclamarea lui Carol I domnitor al Romaniei, in 1866, reprezinta un alt pas important in procesul de cladire a noii Romanii, marcat de artele plastice. Organizatorii expozitiei de la MNAR arata ca se poate vorbi despre accelerarea procesului de modernizare a tarii, incepand cu 1866, cand principele Carol de Hohenzollern-Sigmaringen devenea domnitor al Principatelor unite. "Aceasta modernizare era sustinuta printr-o legislatie dintre cele mai moderne, iar fenomenul artistic beneficia din plin de acest proces, fapt atestat de numarul din ce in ce mai mare al artistilor, precum si al evenimentelor publice de gen. Carol era el insusi colectionar avizat, patrona si incuraja artele, in vreme ce sotia sa, Elisabeta, a introdus moda portului popular la curte', explica istoricul si criticul de arta Monica Enache.
In aceasta perioada, artistii plastici au ales in continuare subiecte din zona rurala, in lucrari precum Taranca romana (1867) de Paul Focsaneanu (1840-1867), Targ (1867) de Emil Volkers (1831-1905) sau Taranca din Vlasca (1868) de Gheorghe Tattarescu (1818-1894). Cautau astfel sa retina particularitatile si tipologiile etnografice, interpretate deocamdata in cheie lirico-idilica.
Contribuind la identificarea si elaborarea unei noi viziuni, artistii plastici au devenit astfel promotorii gustului pentru contemplarea naturii si a satului, percepute ca spatii matrice, si a artei cu specific national.
Artistii plastici, reporteri de razboi
Razboiul de Independenta a adus o noutate absoluta in pictura romaneasca, prin transformarea artistilor in adevarati reporteri de razboi. Pictori precum Carol Popp de Szathmári (1812-1887), Sava Hentia (1848-1904), G.D. Mirea (1852-1934) si Nicolae Grigorescu au insotit caravanele militare, pentru a documenta cele mai importante etape ale campaniilor acestuia.
"Lucrari precum Bivuac (1877) de Sava Hentia (1848-1904), Vedeta de cavalerie (1877) de G.D. Mirea (1852-1934), Alegoria Razboiului de Independenta (1877-1878) de Carol Popp de Szathmári (1812-1888) sau Atacul de la Smardan (1878-1885) de Nicolae Grigorescu (1838-1907) demonstreaza evolutia artei romanesti de la viziunea statica, rigida, rezultat al conceptiei de atelier, catre limbajul plastic modern potrivit caruia opera de arta contine, pe langa simpla reprezentare, si impresia, interpretarea afectiva a artistului in fata subiectului', explica Monica Enache, istoric si critic de arta.
Sava Hentia a realizat numeroase schite din toate perioadele razboiului, iar pe baza lor a creat, la intoarcerea in tara, lucrari ample, printre care si Bivuac, una dintre cele mai bune. "Influenta lui Grigorescu este evidenta, prin atentia pentru atmosfera, detaliu veridic si forma construita cu tuse vibrate, intr-o cromatica redusa la brunuri si griuri. Exploatarea contrastului clar-obscur ofera ansamblului o nuanta de dramatism, chiar daca subiectul ales este unul static, de repaus', mai explica Monica Enache.
Alegoriile transformarii Romaniei
Alaturi de operele care infatiseaza portrete-efigii ale revolutionarilor de la 1848, alegoriile ce intruchipeaza idealurile de unire si independenta subliniaza rolul militant al artei in secolul al XIX-lea.
In aceeasi perioada, Mihai Viteazul, Stefan cel Mare si Vlad Tepes devin figuri istorice transformate in mit, eroi ai luptei pentru independenta.
"Desteptarea Romaniei' este pictura realizata in limbaj alegoric de catre Gheorghe Tattarescu, pictor ce apartine din toate punctele de vedere generatiei de la 1848. Gheorghe Tattarescu (1820-1894) este pictorul roman, reprezentant al neoclasicismului in pictura romaneasca si revolutionar de la 1848, autorul celebrelor portrete ale lui Nicolae Balcescu, Stefan Golescu sau Gheorghe Magheru.
"Aflat la studii la Roma in perioada Revolutiei pasoptiste, Tattarescu, insufletit de idealurile acesteia, realizeaza intre 1849 si 1850 alegoria "Desteptarea Romaniei', conform crezului pe care chiar pictorul il enuntase intr-o scrisoare adresata, in 1848, lui Constantin D. Aricescu: "sa ajut tara... as vrea bucuros s-o reprezint pe o bucata de panza'. "Desteptarea Romaniei' i-a asigurat lui Tattarescu consacrarea oficiala', explica Monica Enache, unul dintre curatorii MNAR.
O alta alegorie celebra din aceeasi perioada istorica este "Romania Revolutionara', de Constantin Daniel Rosenthal. Nascut in 1820, la Budapesta, C.D. Rosenthal a fost pictorul maghiar de origine evreiasca, revolutionar pasoptist din Muntenia, care a intrat in istoria artelor plastice romanesti prin faimoasele sale lucrari ce abordeaza teme pasoptiste. "Romania revolutionara' a fost pictata la Paris, in anul 1850, unde Rosenthal se afla in exil, in urma infragerii revolutiei, iar modelul ales a fost Maria Rosetti, figura feminina emblematica a miscarii revolutionare romanesti. "Mary Grant (1819-1893), de origine scotiana, casatorita in 1847 cu omul politic CA Rosetti, participase activ la evenimentele revolutiei, remarcandu-se pe tot parcursul vietii prin activitatile publicistice si caritabile intreprinse', mai spune Monica Enache. Alegoria, ce reprezinta bustul Mariei Rosetti, imbracata in costum traditional muntenesc, pe un fundal ce infatiseaza Batalia din Dealul Spirii, a devenit simbolul sperantelor nationale si al luptei pentru propasire.
Evolutia culturala reflectata in vestimentatie
O latura foarte importanta a expozitiei de la Muzeul National de Arta este reprezentata de specificul national, surprins in lucrarile de arta. Lucian Boia arata ca pictura a influentat emanciparea societatii romanesti si, in egala masura, a determinat schimbarile istorice majore, printr-o deschidere catre Occident. "Adoptarea modelului occidental a avut ca rezultat, paradoxal, dar, in fond, logic, un accent tot mai apasat pus asupra Romaniei traditionale. Cu alte cuvinte, romanii aspirau sa se alinieze Occidentului, fara sa-si piarda, insa, spiritul romanesc', arata Lucian Boia. Artistii isi aleg in continuare subiecte din zona rurala: Taranca romana (1867) de Paul Focsaneanu (1840-1867), Targ (1867) de Emil Volkers (1831-1905), Taranca din Vlasca (1868) de Gheorghe Tattarescu (1818-1894). "Contribuind la identificarea si elaborarea unei noi viziuni, artistii devin promotorii gustului pentru contemplarea naturii si a satului, percepute ca spatii matrice, si a artei cu specific national', arata Monica Enache.
