Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Două optzeci de vodcă, vă rog!
Ştiam toţi că aveam un turnător printre noi, la cenaclu, unul clăpăug şi cu talent de recitator, vedeta spectacolelor omagiale. Ne amuzam gândindu-ne cam ce rapoarte dădea el la Securitate. Îi înnebunea pe ăia cu poezii, că altceva ce să le fi raportat? Nu ne feream de el pentru că nu aveam ce ascunde. Nu ţipa nimeni mai tare decât era voie de la Miliţie. Nu ne spusese nimeni ce şi cum să scriem – şi mai ales ce şi cum să nu scriem ¬–, dar nici nu era nevoie, fiindcă trăiam în acea lume şi asimilam natural toate regulile ei. Eram nişte peştişori într-o baltă bâhlită, trăgeam prin branhii murdăria bălţii, carnea pe noi era împuţită ca balta şi toţi înotam prin mizerie fără să ne treacă vreo clipă prin cap să nu mai dăm din coadă, ci să ne generăm noi înşine picioare şi să ieşim pe uscat, să evoluăm.
Trebuia să câştig timp. Nu puteam decât să deviez discuţia, să-l duc pe securist prin păpuşoi cât aveam eu să caut o ieşire. L-am văzut pe Filimon prin fereastra cu gratii a chioşcului. Îl împingea înapoi cu amândouă mâinile pe un burduhănos care voia să vadă cu ochii lui dacă ospătarii nu dosiseră băutură în chioşc.
– Chelnerii ăştia de la "Pufoaica Ruptă”, am zis, sunt nişte hoţi. Fură la gramaj. Niciodată nu toarnă băutura în pahar sub ochii tăi. Cineva umple paharele aici, în chioşc, apoi le cară cu tava afară. Orice ai vrea să comanzi, păhăruţul e pregătit pe tavă, ospătăriţa doar îl extrage din formaţie şi ţi-l dă. Sunt pahare de o sută de grame. Dacă vrei doar o cinzeacă, gestionara varsă aproximativ jumătate în alt pahar şi îţi dă restul. Nea Filimon ăsta, singurul bărbat din plutonul de execuţie de la "Pufoaica ruptă”, are altă metodă: dă surplusul pe gât, dintr-o mişcare, îţi mai lăsa în pahar fix o cinzeacă. Dar fix! Şi-a format în timp o precizie absolută. Poate-l angajează ca dozator de mare fineţe la fabrica de spirtoase. Nu se înşeală nici când încep să-i tremure mâinile de la băutură. Pufoicarii râd: "Ia uite, iar a început nea Filimon să cearnă făină şi a uitat să ia sita!”. Râd aşa, cu simpatie, că nea Filimon e singurul care nu ciupeşte la măsură. El bea din ce fură colegele lui.
I-am povestit ochelaristului cum am venit într-o dimineaţă cu Ticuţă Bojescu la "Pufoaica Ruptă” să ne dregem după o noapte de crâncene confruntări cu nişte damigene. Făcea Ticuţă cinste, ca de obicei. Dar nu-i ajungeau banii de două vodci, a zis că ia şi el de cât are. Era devreme, chelneriţele nu apucaseră să alinieze în poligon regimentul de pahare, tocmai le umpleau. Turnau direct din sticlă, la ochi, ca barmanii din filmele cu cowboys. După ce a făcut recensământul prin buzunare, Ticuţă a pus tot mărunţişul pe tejghea şi a cerut două a optzeci de vodcă. Femeia a rămas cu sticla în aer, a făcut ochii mari: "Poftim?” "Două optzeci de vodcă”, a repetat Ticuţă calm, uitându-se fix în ochii ei. "Dar nici nu avem măsură pentru optzeci. Gradaţia o avem la cinzeci sau la o sută, eu nu ştiu să vând cu optzeaca”, a îngăimat ospătăriţa încurcată. "Cum nu ştii? Dacă îţi ceream o sută, nu tot optzeci îmi puneai?”
Ochelaristul a râs, a zis că da, e adevărat că în comerţ se mai ciupeşte, pe ici, pe colo, în special la produsele alimentare, dar vinovaţi sunt în primul rând cei care văd că sunt furaţi şi nu iau atitudine, nu se adresează organelor în drept. Ori să-l tragă de mânecă pe gestionarul necinstit.
– Cum să-l tragi de mânecă pe nea Filimon?, am sărit eu cu vorba. Păi apuci? Uite-aşa îi tremură mâinile. Şi ce să-i spui? Ia pune la loc, tovarăşe, ce-ai luat în gură! Nu zice nimeni nimic. Toţi sunt mulţumiţi că nu se fură totul şi că mai ajunge şi la gurile lor ceva, să nu le crape buzele. Şi dacă te duci cu plângerea la organ, şefii de unitate vin din urmă cu un portbagaj cu mâncare şi praf te fac, cu plângerea ta cu tot. Cât de curajos şi de insistent ai fi, e greu să te măsori cu un salam sau cu un pachet de cafea. E o luptă inegală. Am citit asta în "Urzica”, unde colaboraţi. Chiar aşa, sub ce nume?
– Am mai multe pseudonime. Dar de ce nu scrieţi în condica de sugestii şi reclamaţii?
– Oho, scriu cu Florentin Florescu de fiecare dată când facem vodcalize aici. "Hai să înfierăm!”, îi zic. "Să combatem cu tărie”, răspunde el. Când cerem băutura zicem să ne dea şi condica. Facem şi oleacă de garagaţă, că altfel nu o căpătăm. Ne aşezăm frumos la masă şi scriem, tot frumos, reclamaţii în versuri. Florentin face şi nişte caricaturi faine, dar nici aşa nu reuşim să atragem atenţia. Ultima oară l-a desenat pe nea Filimon cum bea din paharul clientului. Inspectorul venit în control nici n-a luat în seamă fondul sesizării, a scris un comentariu literar. "Atrag atenţia autorilor că versul al doilea al epigramei şchioapătă şi că rimele, verb cu verb şi substantiv cu substantiv, sunt lipsite de prospeţime”. Iar caricatura cică are un desen naiv şi nu prea seamănă cu tovarăşul Filimon, mult mai scund şi mai slab în realitate decât în caricatură. Condica e acolo, puteţi să verificaţi.
Citiţi: Roman-foileton: Paişpe (8), Paişpe (9), Paişpe (10), Paişpe (11), Paişpe (12)
Vezi toate episoadele romanului foileton Paişpe
