x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Roman-foileton: Paişpe (7)

0
Autor: Viorel Ilişoi 21 Feb 2011 - 18:41
Urmăritorul e un om de bine
– Bancurile umblă, tovarăşe, a continuat ochelaristul, din mers. Unul spune un banc la o bere, când se mai găseşte bere, şi, până goleşte el sticla, bancul a şi ajuns până în stradă. Ia troleul şi coboară la fiecare staţie, iar când troleul întoarce la Electro, ce să vezi dumneata? După ce s-a diseminat de-a lungul liniei în tot oraşul, bănculeţul nostru penetrează triumfător cea mai înaintată falangă a muncitorimii botoşănene. Apoi face pui, se înmulţeşte şi se răspândeşte ameţitor de repede.

– Vorbiţi despre bancuri ca despre viruşi. Poate sunteţi vulnerabil? Întreb. Şi mai întreb: cine sunteţi dumneavoastră? Culegător de folclor subersiv, de bancuri? Şi de ce mă urmăriţi? Sunteţi de la Miliţie? Vedeţi în ce-aţi intrat?

S-a oprit o clipă, s-a uitat la pantofii lui cu rame căcănii şi s-a mai şters o dată de peronul magazinului Botoşani. Vitrinele uriaşe erau pline cu rochii de mireasă, nu se vedea nimic înăuntru.
– Şi asta, cu "în ce-am intrat” e tot dintr-un banc, nu? Cu evreul care intră în partid. Nu, nu sunt de la Miliţie.
– Şi atunci… Mă urmăriţi doar aşa, din pasiune? Ce vă atrage la mine?
– Să zicem că sunt un om de bine…

Omul de bine a apărut, cronologic, după omul nou. Chiar de la primele împuşcături, la revoluţie, s-a declanşat o invazie de oameni de bine. Din gura lui Iliescu s-au născut, fără dureri. Dar când mi-a zis mie ochelaristul că e om de bine era în octombrie ’89. Atunci auzeam prima oară de specia asta şi, drept să spun, mi-a plăcut denumirea. N-aveam de unde să ştiu atunci că sintagma intra în dotarea standard a securistului şi a activistului de partid.

– Şi de ce omul de bine se tot ţine după mine? Vedeţi rima cum îmi vine? Dacă nu sunteţi de la Miliţie şi nici culegător de bancuri nu sunteţi, poate sunteţi de lângă Miliţie? Cum s-ar spune, de la Securitate.

Omul de bine m-a rugat să îl cred că nu e de la Securitate şi a spus-o cu atâta regret în glas, că l-am crezut. I-ar fi plăcut să fie, mi-a mărturisit, dar uite că nu era, n-avea şi el o legitimaţie, să facă lumea să tremure la vederea ei. Nu era decât un colaborator din proprie iniţiativă. Ca să îmi explice de ce m-a urmărit cu atâta înverşunare în ziua aceea, de a intrat şi în rahat după mine, m-a invitat să bem o vodcă undeva. Făcea el cinste. Nu puteam să refuz aşa ceva într-o zi în care nu mâncasem nimic, ştiind că o vodcă la momentul potrivit, chiar dacă nu ţine de foame, măcar te face să uiţi de ea. I-am propus să mergem la "Pufoaica Ruptă”, aproape.

Eram în continuare curios şi amuzat de apariţia neaşteptată a acelui personaj cu intenţii obscure. Eram chiar relaxat auzind că nu e de la Miliţie, că eu cu miliţienii aveam o supărare. Mereu le păream suspect, – rufos şi bărbos cum eram, cu o gioarsă de geantă pe umăr –, rar se întâmpla să trec pe lângă unul şi să nu îmi ceară buletinul la control. Cum nu aveam buletin de oraş, le spuneam că mă aflu în Botoşani ca să îmi cumpăr ceva de îmbrăcat, ceea ce era adevărat doar pe jumătate, respectiv că mă aflam în Botoşani. Fiindcă îmbrăcăminte n-aveam cu ce să-mi cumpăr, umblam cu haine primite de la prieteni. Miliţienii îmi notau numele în carnetele lor, apoi mă lăsau să plec. Numai cei de la gară, şi nu toţi, când mă găseau dormind acolo, mă duceau la Organ, adică la Miliţia municipală, pentru vagabondaj. De fiecare dată s-a întâmplat să dau peste câte un ofiţer de treabă care, dacă vedea că eram un tânăr ieşit de la casa de copii, fără domiciliu, hai: şi fără ocupaţie, dar care nu furam, nu dădeam în cap la nimeni, atunci mă punea să-i recit o poezie, să dau cu teul pe coridorul arestului,  şi mă lăsa liber. Poate că aşa aveau şi indicaţii, să nu mai încarce arestul cu indivizi nepericuloşi, mai exact nu foarte periculoşi, fiindcă în acel sfârşit de Epocă de Aur fiecare cetăţean era un pericol potenţial. Şi nici chiar miliţienii de la gară nu mă mai săltau de la o vreme, se mulţumeau să mă scrie la catastif. În caz că s-ar fi întâmplat ceva prin zonă, în ziua şi pe la ora cutare, să ştie ei cine s-a fâţâit pe la locul faptei. Rar pierdeau prilejul de a-mi face morală. Odată, unul m-a ţinut în picioare de la trei la cinci dimineaţa, în birou, şi în tot acest timp mi-a citit legi şi decrete care mă atingeau mai mult sau mai puţin cu prevederile lor. La sfârşit, s-a ridicat solemn din scaun şi m-a întrebat dacă simt că mi s-a întărit, cât de cât, conştiinţa civică. I-am zis că nu mi s-a întărit conştiinţa, în schimb mi s-au înmuiat genunchii. Apostolul civismului s-a enervat, a început să mă înjure şi să mă facă în tot felul – jerpelit, borfaş, bagabont, scursură a societăţii, parazit, cum îi venea la gură. Când i s-a terminat repertoriul, nemaigăsind cu ce ocări să mă pocnească, a urlat în culmea furiei şi a dispreţului faţă de un gunoi ca mine: "Băi… Băi… Băi, poetule!” şi pe loc, zicându-mi aşa, s-a liniştit şi m-a lăsat să plec.

Ideea că un colaborator al Securităţii mă urmărise toată ziua – si poate şi în alte zile, fără să-l observ –, nu mă îngrijora deloc. Ştiam că nu exista niciun motiv să mă tem de ceva, nu făcusem nimic, şi doar nu era să se lege Securitatea de mine aşa, fară motiv! Bancuri spunea toată lumea, nu te mai deranja nimeni pentru cârcoteli, dacă nu veneai la pachet şi cu ceva mai consistent.
 

Citiţi:  Roman-foileton:   Paişpe (2), Paişpe (3), Paişpe (4), Paişpe (5), Paişpe (6)

Vezi toate episoadele romanului foileton Paişpe

Citeşte mai multe despre:   roman-foileton: paişpe

 

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 





Mai multe titluri din categorie

Răfuielile din interiorul Poliției ne ucid pe noi 

Răfuielile din interiorul Poliției ne ucid pe noi 
Galerie Foto De la scandalul “Polițistul pedofil” asistăm la un război deschis în Poliția Română. Cu toate armele pe masă și cu toate ingredientele: filmări, operațiuni de filaj, informații pe surse, controale,...

UDMR, ventuză bugetară cu statut dublu

UDMR, ventuză bugetară cu statut dublu
32 de milioane de lei este subvenția pe care a încasat-o, anul trecut, UDMR de la statul român. Este de aproape două ori mai mare decât cea primită de USR, partid care a obținut de trei ori mai multe voturi din pa...

Uluitoarele afaceri ale contabililor de partid și de stat

Uluitoarele afaceri ale contabililor de partid și de stat
Sub aripa lui Ludovic Orban, instituțiile guvernamentale au devenit un fel de “plantație” pentru cei mai apropiați oameni ai fostului premier. Unul dintre vârfurile acestei relații de prietenie este...

S-a calculat cât costă somnul de 10 ani al lui Flutur

S-a calculat cât costă somnul de 10 ani al lui Flutur
Galerie Foto Modernizarea Drumului Talienilor, anunțată cu surle și trâmbițe încă din 2010, va ajunge să coste dublu, deși nu s-a finalizat nici măcar un kilometru de drum. Drumul județean care leagă comuna Mălini de jud...

Trenul spre Otopeni, bucuria copiilor. „Vedem avioanelee! Data viitoare ne urcăm și în ele?”

Trenul spre Otopeni, bucuria copiilor. „Vedem avioanelee! Data viitoare ne urcăm și în ele?”
Galerie Foto Legătura feroviară dintre Aeroportul Henri Coandă și Gara de Nord a fost dorită imediat după Revoluție, când traficul de pe Otopeni a crescut semnificativ. Au trecut 30 de ani cu studii de fezabilitate, proiecte...

Generalul sufragerist Oprea își joacă averea la ruleta politică

Generalul sufragerist Oprea își joacă averea la ruleta politică
Galerie Foto Fost vicepremier pe probleme de siguranță națională și ministru de Interne, generalul Gabriel Oprea și-a cheltuit mai bine de jumătate din veniturile realizate în ultimul an fiscal, pe campania electorală...

Cei patru români nevinovați care au speriat Anglia. Povestea jafului de 50 de milioane de lire sterline

Cei patru români nevinovați care au speriat Anglia. Povestea jafului de 50 de milioane de lire sterline
Galerie Foto Într-una dintre cele mai bine păzite zone de pe planetă, o bandă de hoţi a dat lovitura: peste 50 de milioane de lire sterline. Se întâmpla în decembrie 2019, la Londra, în cartierul Kensington. La câţiva...

Cât costă câinele de pază al liberalilor

Cât costă câinele de pază al liberalilor
Galerie Foto Compania de pază a unui fost director adjunct din cadrul Agenției Naționale de Îmbunătățiri Funciare, membru al Partidului Național Liberal, a primit de la instituțiile aflate în subordinea Ministerului de...

O rușine pentru România: Legea „Să moară campionii”

O rușine pentru România: Legea „Să moară campionii”
Peste 100 de foşti mari sportivi şi antrenori, care au adus glorie României la cele mai importante competiţii olimpice, mondiale şi europene, au ajuns acum bătaia de joc a statului, care îi umileşte în cel mai...

Sinteștiul s-a pronunțat la mișto: „Ja cua spitala da te vaccinisava”

Sinteștiul s-a pronunțat la mișto: „Ja cua spitala da te vaccinisava”
Galerie Foto În marginea Bucureștiului există o zonă liberă de Covid. Aici, lumea nu poartă mască, de distanțare socială nici n-a auzit. Ba chiar, acum ceva zile, a fost paranghelie mare cu „dans și pupat în bot”....

Povestea romanului Clipa. Dialogul incredibil dintre Nicolae Ceauşescu şi autorul Dinu Săraru

Povestea romanului Clipa. Dialogul incredibil dintre Nicolae Ceauşescu şi autorul Dinu Săraru
Galerie Foto Romanul Clipa a apărut în 1976, la doi ani după precedenta operă a lui Dinu Săraru, „Nişte ţărani”. Primite cu entuziasm de public şi reticenţă de autorităţi, atât cartea, cât şi filmul au o poveste...

Cu ce se ocupă, la pensie, un „greu” al sistemului judiciar

Cu ce se ocupă, la pensie, un „greu” al sistemului judiciar
Galerie Foto Fost procuror general al României, schimbat din funcție odată cu fuga lui Omar Hayssam, Ilie Botoș a intrat puternic în afaceri, asociindu-se cu cel puțin două personaje extrem de cunoscute în zona adiacentă...

Achiziție mai puțin obișnuită de la un furnizor controlat de apropiații lui SOV

Achiziție mai puțin obișnuită de la un furnizor controlat de apropiații lui SOV
Galerie Foto O achiziție mai puțin obișnuită s-a derulat la mijlocul lunii ianuarie, când Compania Națională Nuclearelectrica SA a anunțat atribuirea unui contract prin care a cumpărat nu mai puțin de 92 de veste...

Încăierare pe AUR. Partidul-minune, acuzat că „a ajuns să fure de la țigani”

Încăierare pe AUR. Partidul-minune, acuzat că „a ajuns să fure de la țigani”
Galerie Foto Scandal la vârful partidului AUR – Alianţa pentru Unirea Românilor. Preşedintele George Simion este acuzat de furt şi înşelăciune de către reprezentanţii romilor. Alecu Ionel, preşedintele Alianţei...
Serviciul de email marketing furnizat de