Romanul care a vazut cerul la el acasa

La 14 mai 1981, inghesuiti intr-o ca-bina mai mica decat partea din fata a unui automobil, un rus si un ro-man plecau de la cosmodromul Bai-konur spre statia orbitala. Jurnalul National prezinta culisele odiseei lui Dumitru Prunariu.

La 14 mai 1981, inghesuiti intr-o cabina mai mica decat partea din fata a unui automobil, doi astronauti, un rus si un roman, plecau de la cosmodromul Baikonur spre statia orbitala Salyut 7.

Toata lumea vrea sa stie cum se vede Romania din spatiu. Toata lumea e curioasa sa afle daca a avut emotii. Toti vor sa stie cum s-a simtit in cosmos. Au fost numai sapte zile dintr-un total de 54 de ani. Viata lui nu se rezuma numai la experienta de cosmonaut. Ar vrea sa poarte intr-o buna zi o discutie in care jurnalistii sa nu-l intrebe nimic despre astronautul Dumitru Dorin Prunariu. Ghinion, nu am fost noi aceia.

SUS-JOS. Are o distinctie aparte. O sobrietate care insa nu poate camufla jovialitatea. Desi au trecut 25 de ani, zambetul il tradeaza inca pe tanarul sarmant care, cu siguranta, a rupt la vremea aceea, la inceputul ultimului deceniu de comunism, inimile multor romance. Sambata dimineata a fost la Pucioasa. Aeroclubul de acolo are un muzeu aviatic ce-i poarta numele. Inimosul Titi Diaconescu, instructorul clubului de aeromodele, a tinut sa fie cel dintai care omagiaza trecerea unui sfert de veac de la zborul in cosmos al primului roman. Un privilegiat al destinului? Nu tocmai...

Dupa ce a vazut de sus, din ceruri, cat de marunte sunt lucrurile pe pamant, intors din odiseea spatiala, a dat piept cu meschinariile lumesti.

"M-am tot gandit ce anume facea diferenta intre mine si Nadia. Am inteles in timp ca Nadia castigase gloria in Occident cu forte exclusiv romanesti si era un bun instrument in mana propagandei comuniste. Eu, in schimb, desi eram reprezentantul Romaniei, ma afirmasem ca rezultat al unei cooperari internationale si reusisem performante cu ajutorul tehnologiei unei tari cu care nu aveam chiar cele mai bune relatii."

ACASA. Inainte de plecarea in spatiu, Uniunea Sovietica si Romania convenisera sa le ofere celor doi distinctiile supreme nationale. Daca liderul de atunci de la Kremlin, Leonid Brejnev, nu a ezitat sa o faca, la Bucuresti, Elena Ceausescu a dat frau liber orgoliilor. Pentru tovarasa de la Cabinetul 2, distinctia suprema era menita a-i rasplati numai pe ei, pe cei doi Ceausesti. Asa ca, daca la Moscova, Prunariu si colegul sau rus, Leonid Popov, fusesera deja recompensati cu onorurile pregatite, la Bucuresti a fost nevoie de o intreaga tevatura, dusa pana la presiuni diplomatice, pentru respectarea cuvantului dat.

A trecut peste sicanele acestea. Oricum, nu erau decat primele dintr-un sir mai lung. Nu putea fi marginalizat intru totul; dar unii s-au straduit sa-i minimalizeze. Nu realiza la vremea aceea dimensiunea mediatica a faptei sale. Era un adolescent intarziat care realizase un vis. Un vis pe care, de fapt, nici nu a indraznit vreodata sa-l viseze. Ii era suficient ca devenise eroul celor dragi lui. Sotia, in primul rand. Vorbeste despre doamna Prunariu ca si cum ea ar fi "femeia din spatele barbatului". S-ar putea chiar sa fie.

S-ar putea, pur si simplu, sa fie vorba despre dragoste. "Credeam ca stiu sah si am acceptat propunerea sotiei mele de a juca impotriva ei. Dar ma batea si, mai mult, dupa fiecare partida imi explica ce greseli am facut. Are o memorie fantastica si stie foarte multa teorie. Mai jucam si astazi. Acum incheiem remiza de fiecare data." Din cand in cand lasa sahul si joaca table. "Cine pierde spala vasele!"

TANDRETE. Arina nu cunoaste inca performantele bunicului. Dar il iubeste

AMINTIRILE BUNICULUI. Cand vorbeste despre familie pare ca tocmai si-a administrat un pumn de calmante. Este bunic. Nu pare complexat de aceasta ipostaza. Pe micuta Arina o vede deja astronaut. Arina e de alta parere. Se plimba fara probleme din brate in brate, de la un necunoscut la altul, dar zgomotul masinutelor teleghidate ale elevilor de la clubul de maini dibace din Pucioasa nu-i prea inspira incredere. Intre timp, bunicul se intretine cu o groaza de lume. Intre invitatii lui Titi Diaconescu se numara si o parte dintre ofiterii de aviatie care au jucat un rol determinant in cariera lui Dorin Prunariu. Batranii generali stiu multe despre cum anume s-a luat decizia trimiterii tanarului inginer de aeronautica la pregatirea pentru marele zbor din 1981. O anecdotica intreaga pe care Prunariu prefera sa o povesteasca in diagonala. Are si asa destul de multe amintiri de depanat din experientele traite pe propria piele. Si le deapana cu placere, chiar daca pe unele le-a repetat de prea multe ori. Am aflat astfel, iar cititorii Jurnalului National vor afla la randul lor, in zilele ce urmeaza ce cadouri a dus cu sine pe naveta spatiala si cum anume au ajuns acestea sa treaca prin filtrele de la Baikonur; cum arata zilele in Oraselul Stelar de langa Moscova, locul de cantonament al celor selectionati pentru marele meci cu Universul; ce parere are organismul uman despre viata in imponderabilitate; cum se ducea Razboiul Rece sus, printre stele; ce crede un pamantean trimis in spatiul cosmic despre Dumnezeu; cum se alcatuiau echipele de cosmonauti; ce cred bunicii despre nepotii care zboara in spatiu; ce bancuri circula printre oamenii care ajung sa cerceteze cosmosul (da, Dorin Prunariu stie bancul cu "Prunariu, ia mana!", iar cubanezul stie la randul lui bancurile despre primul astronaut de culoare); si, nu in ultimul rand, cum se face de tocmai un tanar inginer de aeronautica a ajuns, la nici 30 de ani, sa vada cerul la el acasa.

PRIVATIZARE

Unora, numele lui Dumitru Prunariu nu le spune prea multe, desi, daca le explici ca este "primul roman care a zburat in spatiu" se lumineaza la fata. Mai ales tinerii. Poate nici nu erau nascuti pe atunci. Cosmonautul nu pare surprins: "Zborurile spatiale s-au banalizat, mai ales de cand au zburat si civili". Pentru unii, zborul de acum 25 de ani pare irepetabil. Nu si pentru eroul acelui eveniment. Este convins ca nu va ramane pentru multa vreme singurul roman care a trait o asemenea experienta: "Urmatorul ar putea fi chiar o persoana privata".

ANIVERSARE

AMINTIRI DIN COSMOS. Pe Salyut 7, inainte de culcare Alexandr Alexandrov. Patrick Baudry. Miroslaw Hermaszewsky. Ghiorghi Ivanov. Patru dintre invitatii lui Dumitru Dorin Prunariu la manifestarile dedicate implinirii a 25 de ani de la zborul navetei Soyuz 40. Patru oameni care, in jurul anului 1980, au zburat in cosmos si care, intre 14 si 22 mai, vor fi prezenti in Romania, impartasind mediilor academice si publicului larg din experientele acumulate acolo unde, vorba titlului memoriilor lui Prunariu, omul este "mai aproape de Dumnezeu". Â

NU RATATI

In editiile noastre urmatoare, un serial inedit despre odiseea spatiala 1981 si primul roman care a zburat in cosmos.