x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Viaţa lui Adrian Păunescu povestită de Andrei Păunescu

0
Autor: Andrei Paunescu 18 Feb 2011 - 18:52
Viaţa lui Adrian Păunescu   povestită de Andrei Păunescu Arhiva personală Andrei Păunescu/ Adrian şi Andrei Păunescu în Ardeal, 1985


21 august 1986, Năsăud

152733-adrian-si-andrei-paunescu1985in-ardeal.jpgLa masă, A.P. vorbeşte despre culpabilizarea popoarelor, ca nouă formă de constrângere şi teroare morală: „În România există atâtea legi contradictorii, încât fiecare cetăţean este oricând culpabil. Fiecare încalcă legea, indife­rent ce face. Dacă vrea să o ia înainte există un semn care arată că e interzis accesul. Dacă vrea să o ia înapoi, la dreapta sau la stânga, există semne de interdicţie, care îl opresc. Orice mişcare înseamnă încălcarea legii. Iar, dacă stă pe loc, vine cineva şi îi spune că staţionarea este şi ea interzisă. Culpabilizarea popoarelor e o nouă formă de dominare a oamenilor!”

 

Evadaţii de la Gherla veniseră la Cenaclul „Flacăra”
Şi, pentru că a venit vorba de vină, de legi şi pedepse, ne amintim, într-o reconstituire colectivă, de spectacolul din 1984, de pe stadionul din Gherla. Cenaclul „Flacăra” susţinea un concert în oraşul renumit în toată ţara şi chiar dincolo de graniţe, pentru închisoarea grea care funcţiona acolo. Se lăsase seara la Gherla. Tribunele erau în plin spectacol propriu, de cântec şi dialog cu scena. Frigul, destul de pătrunzător, era trecut cu vederea de miile de participanţi, încălziţi la flacăra artei şi a li­bertăţii de exprimare, de o seară.

La un moment dat, organizatorii l-au informat pe A.P. despre un lucru deosebit de grav, care abia se întâmplase şi care ar fi putut afecta buna desfăşurare a concertului. Opt deţinuţi periculoşi evadaseră din puşcăria din Gherla, în acea seară, şi anunţaseră, ostentativ, că au intenţia să vină la Cenaclu. Când vestea a ajuns la urechile artiştilor, membri ai Cenaclului „Flacăra”, scena s-a umplut, dintr-odată, cu tot efectivul de cântăreţi. De unde, până în acea clipă, A.P. trebuia, în fiecare seară, să-i culeagă pe unii artişti ba de la bufetul organizat în spatele scenei (fără nici un strop de băuturi alcoolice!), unde fumau, ba de prin cabine, unde mai fugeau, să nu ia parte chiar la toate momentele spectacolului, ba de pe coridoare (când era cazul), la Gherla, vestea că au evadat opt puşcăriaşi periculoşi, care ameninţă să vină la spectacol, i-a adunat pe toţi artiştii la lumina reflectoarelor, într-un entuziasm proaspăt, neaşteptat.

Fiecare membru al Cenaclului îşi găsise, la repezeală, pe scenă, ceva de făcut. Se acordau cu mare atenţie chi­tări, se mergea la microfoanele aşezate pentru vocile de fundal, într-un entuziasm pe care respectivii artişti nu-l mai manifestaseră, poate, de la debut. Toţi respectau, în fine, neîmpinşi de la spate, principiile generoase de participare totală a membrilor ansamblului nostru la spectacol, ca la un tot unitar. Şi, repet, toate, de la spaima că evadaţii puteau fi pe aproape. Spectacolul continua, deci, mai fierbinte decât se putea bănui.

După doar câteva minute, printre biletele care veneau, cu zecile, din tri­bune, A.P. a primit unul, scris pe o foaie amărâtă şi mototolită, care semăna cu ambalajul unui pachet ieftin de ţigări, întors pe dos. L-a citit, s-a schimbat la faţă, apoi a oprit cântecul care se interpreta şi s-a ridicat în picioare, aşezându-şi, ca de obicei, stativul şi microfonul, singur, pentru a spune ceva important. A.P. a povestit, în câteva cuvinte, cum organizatorii au pus în alertă pe toată lumea, anunţând evadarea celor opt. Dar evadaţii, consideraţi periculoşi, deşi nu ştiau că scena fusese pusă în gardă în legătură cu posibila lor prezenţă, au simţit că este firesc să-l anunţe pe conducătorul Cenaclului, în legătură cu faptul că se aflau acolo, în tribune, desigur, camuflaţi sub veşminte care să nu-i deconspire.

În bilet, cei opt au scris: „Dragă Adrian Păunescu, spuneţi-le să nu ne caute, pentru că suntem aici, în stadion. Am ieşit pentru că aţi venit cu Cenaclul la noi şi suntem opt mari iubitori ai dumneavoastră şi ai Cenaclului. Nimeni să nu se îngrijoreze, nu facem nici un rău. Am ieşit numai ca să vedem spectacolul şi mai spuneţi-le că, după spectacol, ne ducem singuri înapoi. Pentru dumneavoastră, ca să ştiţi, suntem îmbrăcaţi în Gărzi Patriotice, altfel nu reuşeam. Vă iubim şi aşteptăm să vă vedem iarăşi, dar să nu mai fim înăuntru şi să venim liberi la Cenaclu. Lumină, Luptă, Libertate!”

Cei opt puşcăriaşi riscaseră totul în seara aceea de toamnă a anului 1984. Şi viaţa, şi buna comportare din penitenciar, doar din nevoia de cultură, de muzică, de poezie şi de puţină libertate, adică de Cenaclul „Flacăra”. S-a cântat, în acel spectacol absolut extraordinar, prin bizareria şi frumuseţea lui, de câteva ori, piesa lui A.P., pusă pe muzică de Octavian Bud, „Niciodată”: „...Dezmoşteniţii-şi caută o cale, / Nenorociţii trec cu paşii grei, / Nu ne putem închide-n cabinete, / Făcând mereu abstracţie de ei. /... / Şi, dacă toate cântecele noastre / Nimic nu sunt şi chiar nimic nu pot, / Noi, pentru cei săraci şi fără şanse, / Suntem mereu datori să facem tot. /... / Măcar atât din toate să rămână, / Din tot ce-am pătimit la focul mic, / Un vers, o spovedanie, un cântec, / De partea celor care n-au nimic. /... / Niciodată, niciodată, / Să nu uităm de cei mai trişti ca noi.”

De fapt, atitudinea lui A.P. faţă de cei aflaţi dincolo de gratii (şi care, lăsând la o parte vina, reală sau născocită, pentru care erau încarceraţi, trăiau şi trăiesc drama de a nu fi liberi) am observat-o, cu asupra de măsură, la toate spectacolele pe care le-am susţinut cu Cenaclul „Flacăra” pe stadionul din Aiud. Celebrul penitenciar din Aiud nu se află la prea mare distanţă de stadion. Nu a existat concert, în localitatea ardeleană, în care Adrian Păunescu să nu fi solicitat, special, echipei tehnice de la sonorizare, să îndrepte o boxă cu difuzoare spre zidurile puşcăriei, pentru cei aflaţi în celule. Şi nu numai sunetul spectacolului le era trimis celor închişi, ci şi cuvinte care să le potolească du­rerea, în măsura în care arta poate micşora o suferinţă.

(Nota Autorului: mulţi ani mai târ­ziu, în 1995, am aflat că, printre cei ce au ascultat Cenaclul „Flacăra”, din celula de la Aiud, s-a aflat şi Dumitru Iuga, cel ce avea să devină cunoscutul lider sindical din Televiziunea Română şi care i-a făcut această mărturisire lui A.P.)

 

Prieteni contra curentului
Suntem pentru prima dată în casa prietenilor noştri Gavril şi Ana Vaida din Năsăud, părinţii Leliei, fetiţa care a devenit cunoscută pe scena Cenaclului „Flacăra”, pentru vocea ei deosebită, vârsta fragedă la care a debutat. Soţii Vaida nu au uitat şansa primită de Lelia şi, acum, când mulţi prieteni l-au părăsit pe A.P., au ieşit contra curentului şi i-au propus lui A.P. prietenia lor concretă. Nu venim singuri la Năsăud. Ne însoţesc ceilalţi prieteni vechi, foarte buni, a căror casă ne-a fost mereu deschisă, inclusiv în vara trecută, după eliminarea lui A.P. din viaţa publică, Ion şi Ana Haşigan, din Săliştea Sibiului, şi fiica lor Sorina. Ca de obicei, întârziem mult la plecare, aşa că ajungem noaptea la Năsăud. Oprim de câteva ori prin oraşul întunecat, căutând strada Coşbuc numărul 68.

O echipă de pisici solide ne întâmpină pe garduri şi în curtea familiei Vaida. Nea Haşigan se bucurase pe drum că, în fine, va scăpa de mâţele de la Săliştea, pe care Sorina le adună mereu în gospodărie (pe una a botezat-o Heroina). Descărcarea bagajelor îmi revine, în special, mie. E şi firesc, A.P. a condus foarte mult. Mama doamnei Vaida tocmai a făcut o criză de ficat şi a fost necesar ca domnul Vaida (toţi îl strigă Vişu)
s-o ducă la spital. Fiul familiei, Nae, este (sau vrea să pară) un dur. Are 15 ani şi îmi povesteşte despre internarea bunicii, fără să trădeze cel mai mic semn de îngrijorare. (Va urma)


 

Ştiri din .ro




Mai multe titluri din categorie

“Catedrala Țepei” – slujbă tip concert metal combinat cu urlete gen “Peluza Sud”

“Catedrala Țepei” – slujbă tip concert metal combinat cu urlete gen “Peluza Sud”
Galerie Foto Ai cancer și vrei să te vindeci? Ai rămas văduvă și nu știi ce să faci? Te-ai apucat de șpriț în neștire și tragi ca apucatul? Ți-a făcut soacra legături? Sau a intrat dracu’ în tine? Gata, problemele...

Compania familiei fostului director BNR Dolj, încă un contract important de la Guvern

Compania familiei fostului director BNR Dolj, încă un contract important de la Guvern
ACZ Consulting SRL Craiova, societatea deținută de soția fostului director al BNR Dolj Gheorghe Gherghinescu, a fost contractată, pentru a doua oară în câteva luni, de Guvernul condus de Florin Cîțu, pentru a...

„Fiți serioși! România nu avea ce să caute la acest Euro. Își băteau toți joc de noi”

„Fiți serioși! România nu avea ce să caute la acest Euro. Își băteau toți joc de noi”
Colțul microbiștilor din Cișmigiu este unicul loc unde nu vorbesc decât experții. Anonimi, dar experți. Se laudă că tot ce s-a prevestit acolo s-a și întâmplat 100%. „Niciodată ce s-a spus aici nu s-a...

De ce amigdalele nu trebuie scoase pe bandă rulantă

De ce amigdalele nu trebuie scoase pe bandă rulantă
Interviu cu profesor doctor Dorin Sarafoleanu, membru al Academiei de Ştiinţe Medicale, întemeietor de şcoală în ORL   Destule suferinţe pot apărea în zona ORL, adică nas-gât-urechi. Limpezim...

„Avem Johnson & Johnson și terasa cu mici aproape!”

„Avem Johnson & Johnson și terasa cu mici aproape!”
Deși, inițial, spusese că vaccinarea anti-COVID din Piața Obor va fi reluată abia spre finalul lunii, în perioada 25-29 iunie, primarul sectorului 2 al Capitalei, Radu Mihaiu, s-a răzgândit. Deoarece este...

Culoarea carnetului de partid aduce dezastru în companiile de stat

Culoarea carnetului de partid aduce dezastru în companiile de stat
Supraoptimismul premierul Cîțu care ne asigură că economia își revine într-un V perfect, este contrazis de rezultatele economiei de stat. Acea economie nereformată, unde managerii și membrii consiliilor de...

Arhivele Naționale se digitalizează. Peste patru milioane de documente scanate via… UDMR

Arhivele Naționale se digitalizează. Peste patru milioane de documente scanate via… UDMR
Galerie Foto După Consiliul Județean Vrancea, care a demarat operațiunea de arhivare electronică a documentelor fizice cu ajutorul companiei unui fost candidat al USR-PLUS de la alegerile locale de anul trecut, o altă...

SPP se transformă: caută cu microscopul și ia amprente

SPP se transformă: caută cu microscopul și ia amprente
Galerie Foto Echipamente de prelevare a urmelor de presiune și a amprentelor de pe documente, dispozitive capabile să identifice agenții biologici umani și microscoape de mare precizie sunt ultimele achiziții făcute de către...

Campanie de vaccinare cu iz de mici, lavandă și loz în plic

Campanie de vaccinare cu iz de mici, lavandă și loz în plic
Galerie Foto În timp ce mai toate centrele de vaccinare anti-COVID stau mai mult goale, de dimineață până-n seară, românii indeciși sunt momiți să se imunizeze, prin piețe, cu porții gratuite de mici cu muștar, cu...

Viziunea contabilă a lui Cîțu ține la distanță diaspora românească

Viziunea contabilă a lui Cîțu ține la distanță diaspora românească
Guvernele, indiferent care au fost ele de-a lungul anilor, și-au făcut un titlu de glorie din sărbătorirea Zilei Românilor de Pretutindeni. Sărbătoarea a fost instituită prin Legea nr. 299/2007, privind...

Pe ultima sută de metri, Guvernul înverzește pe hârtie flota auto

Pe ultima sută de metri, Guvernul înverzește pe hârtie flota auto
Deși au avut la dispoziție doi ani de zile pentru a pune legislația internă pentru promovarea vehiculelor de transport rutier nepoluante în acord cu prevederile Directivei UE 2019/1161, autoritățile de la...
Serviciul de email marketing furnizat de