Piesa “Ecaterina cea Mare” de Bernard Shaw, jucată puţin în lume, a avut premiera pe ţară duminică la Teatrul Naţional din Bucureşti. O altă montare, realizată după celebrul text “Retro” al lui Alexandr Galin, a văzut lumina rampei la Teatrul Nottara. Miza acestora este recitalul actoricesc.

Piesa “Ecaterina cea Mare” de Bernard Shaw, jucată puţin în lume, a avut premiera pe ţară duminică la Teatrul Naţional din Bucureşti. O altă montare, realizată după celebrul text “Retro” al lui Alexandr Galin, a văzut lumina rampei la Teatrul Nottara. Miza acestora este recitalul actoricesc.

Spectacolul de la Naţionalul bucureştean, regizat de Cornel Todea, aduce în faţa publicului de la Sala Amfiteatru două nume grele – Ştefan Iordache şi Maia Morgenstern. Este evident că s-a contat pe recitalurile celor doi. Piesa – un scheci ingenios al lui Shaw despre viaţa din Palatul de Iarnă al Ţarinei Ecaterina II scris cu 95 de ani în urmă – s-a dorit a fi şi un produs uşor digerabil, care să aibă viaţă lungă.

MONARH CLOVN. Personajul puternic, care a fascinat Europa în secolul al XVIII-lea, avînd un rol excentric şi lăsînd legende în istorie, tocmai pentru viaţa sa liberă, amoroasă, apare în creaţia lui Todea ca o comediantă, o femeie plictisită la curte. Nu e vorba despre o comedie istorică. Şi nici despre o dramă. Ecaterina nu este prezentată aici ca un om preocupat de problemele ţării peste care domină.

Anul 1776. În Palatul de Iarnă, prinţul Potemkin (Ştefan Iordache) se “bucură de viaţă” ca un vagabond. Beat în zorii zilei, mănîncă ceapă, bea coniac. Fost mare iubit al ţarinei încă de pe cînd era soldat în garda imperială, Potemkin face ce vrea la curte, are… putere. Venirea unui ofiţer englez (Silviu Biriş) ca sol, pentru a o întîlni pe Ecaterina, îl lasă indiferent pe prinţ. În halul în care este, îl “primeşte” pe trimisul Angliei, dîndu-i oarecum de înţeles că va ajunge în patul împărătesei. Edstaston e intrigat de limbajul şi comportamentul prinţului.

ÎN BUDOAR. Ecaterina cea Mare (Maia Morgenstern) se deşteaptă cu mult zgomot. În budoarul ei – slugi, soldaţi, care aşteaptă să li se poruncească. Ofiţerul din Anglia este adus de Potemkin la ţarină. Conduita ei îl sperie şi îl pune pe fugă, căci este logodit cu Claire (Ana Macovei), căreia îi mărturiseşte despre cele întîmplate. În momentul în care vrea să părăsească oraşul, ofiţerul este legat şi dus la curte pentru “tortură”.

Cum este torturat Biriş de Maia Morgenstern? Prin…  gîdilare, legat de mîini şi de picioare. Dar şi prin “verificarea”, tot de ea, a virilităţii lui. Poate că acest ofiţer ar fi devenit, cu forţa, noul favorit al ţarinei, dar a intrat (foarte simplu în palat) logodnica Claire. Ecaterina s-a lăsat păgubaşă.

CONVINGERE. Cei doi mari interpreţi – Maia Morgenstern şi Ştefan Iordache, secondaţi de alţi actori ai teatrului, ridică la final publicul în picioare. Este respectul şi dragostea ce le-o poartă. Este dovada că acest spectacol poate avea viaţă lungă. Cu atît mai mult cu cît decorurile şi costumele, realizate de Ştefania Cenean, fascinează. Apoi, un rol important l-a avut şi compozitorul Nicu Alifantis, care a scris muzica la spectacol (refrene inspirate din folclorul rusesc) interpretată de Potemkin. Astfel, Ştefan Iordache îi atrage şi pe fanii săi, cărora le place să-l asculte cîntînd.

În alte roluri au fost distribuiţi Natalia Călin, Mihai Calotă, Alice Caracostea, Florin Lăzărescu, Radu Captari şi alţii. Coregrafia aparţine lui Păstorel Ionescu.

Regizorul Cornel Todea dezvăluie că propunerea de a monta această piesă a lui Bernard Shaw la Naţional îi aparţine lui Ştefan Iordache. Împreună şi-au dorit un spectacol plin de haz despre lumea intrigilor de curte şi a iubirilor frivole.

Piesa “Ecaterina cea Mare” este prezentată cu mult succes, de 17 ani – de la premiera din ianuarie 1991, pe scena unui teatru din Sankt-Petersburg – “Na Liteinom”.

În 1968, textul a cunoscut succesul pe ecran, fiind realizat un film cu Jeanne Moreau în rolul Ecaterinei şi Peter O’Toole în rolul căpitanului englez Charles Edstaston.

maria.sarbu@jurnalul.ro

Concurs de logodnă sau Pensionar fatal

Spectacolul “Un pensionar fatal”, montat la Teatrul Nottara de regizorul Tudor Ţepeneag, are la bază celebra piesă “Retro” a autorului rus Alexandr Galin, scrisă cu 29 de ani în urmă. De la publicare, textul a văzut lumina rampei de peste 200 de ori în teatre din fosta URSS, dar şi în SUA, Asia, Europa. Au fost montări cu “Retro” şi în România, cele cunoscute purtînd semnătura regizorilor Gelu Colceag (Odeon, 1991) şi Mircea Cornişteanu (aflată în repertoriul Teatrului din Galaţi).

ISCUSINŢĂ. Rolul principal aparţine lui Virgil Ogăşanu, actorul îndrăgit de public şi care le are partenere pe Ruxandra Sireteanu, Anda Caropol, Anca Bejenaru, pe acelaşi rol cu Camelia Zorlescu, dar şi pe mai tinerii interpreţi Andreea Măcelaru şi Cristian Şofron. Şi în acest caz s-a mizat pe recitalul actoricesc. Publicul apreciază atît talentul, cît şi experienţa scenică a actorilor. Stăpîn pe sine şi pe situaţia din scenă, Virgil Ogăşanu dă naştere unui bătrîn văduv, de 72 de ani, venit de la ţară la Moscova. Stă cu fiica şi ginerele într-un apartament în care sînt adunate obiecte de anticariat. Pentru el e sufocant. Un singur prieten are, cu care vorbeşte, un porumbel.

NEÎNŢELEGERE. Vrea să se întoarcă la ţară, la casa lui mică, dar albă şi în mijlocul naturii. Tinerii vor însă să-l însoare, să-l scoată din starea tristă. Ei invită trei femei în vîrstă: o fostă balerină excentrică (Anca Bejenaru), o fostă asistentă, severă, în spitalul de psihiatrie (Ruxandra Sireteanu) şi o mamă care încă lucrează pentru a întreţine familia fiului iubit (Anda Caropol). Apar toate aproape în acelaşi moment şi concursul logodnicelor se transformă în neînţelegere. Bătrînul timid, care află ce se întîmplă, încearcă să plece la ţară. Dar totul ia o întorsătură neaşteptată. El devine pensionarul fatal, se pricopseşte cu toate cele trei femei şi le ia cu el la ţară.

Ca să vă amuzaţi şi să vedeţi actori talentaţi în această neînţelegere fericită, mergeţi la Teatrul de pe Bulevard.