x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Viaţa lui Adrian Păunescu, povestită de Adrian Păunescu (51)

0
Autor: Adrian Păunescu 18 Iul 2010 - 00:00

În căutarea lui Iisus Hristos (continuare)



Iisus Hristos locuia cu noi pe curioasa stradă Taras Şevcenco din Craiova, în anii 1957-1958. De fapt, nimeni nu-l ura, mai toţi, însă, îl uitasem. Cumplitul exerciţiu de ipocrizie la care un popor creştin era obligat ca să-şi poată educa în linişte copiii în şcoli de stat n-a avut totuşi în România dimensiunile flagelului anticristic pus la cale pentru purificarea memoriei naţionale.

Se vede treaba că Dumnezeu nu-şi putea lăsa Fiul, la nesfârşit, să fie luat în derâdere de analfabeţi şi să fie învineţit pe străzile metropolelor de sergenţii fantomatici.

În această ordine de idei, în­toar­ce­rea la Iisus Hristos e un fapt de propus. În altă ordine de idei, refuzul ştiinţei, dispreţuirea cunoaşterii, cedarea dreptului la iniţiativă şi la luptă, toate de dragul unui Iisus Hristos de operetă, care le-ar rezolva pe toate, numai pentru că există, reprezintă grave căderi de conştiinţă, semne ale regresului şi obscurantismului primitiv.

Pentru generaţia mea, Iisus Hristos a fost şi rămâne lumina de dincolo de întuneric şi de deasupra întunericului. Nu l-am văzut niciodată propriu-zis, dar îl regăseam, derivat, în toată renaşterea naturii, în gânguritul copiilor în maternităţi şi, cu deosebire, în ideea de a rezista, a sufletelor bune şi a sufletelor mari.

Într-o vară, fetiţa mea, Ana-Maria, şi nepoţii mei, Andreea şi Adrian, care se aflau la Bârca în vacanţă, au mers în cimitir, la mormintele familiei noastre, la mormântul tatălui meu, la mormântul bunicului meu şi la mormântul bunicii mele. Nu le-a cerut-o nimeni. Înarmaţi cu nişte obiecte gospodăreşti mai mari decât ei au lucrat o zi întreagă, pentru a curăţa mormintele.

"M-am gândit, tată, mi-a spus Ana-Ma­ria, că dacă nu ne au pe noi, ei nu au pe nimeni şi că ei au casa lor acolo şi ne-a fost milă de ei, că ei te-au făcut pe tine şi le-am făcut curat pe morminte. Ne-a ajutat şi un băiat de la Bârca, pe care nu-l cunoaştem şi care ne-a spus că el nu ştie care sunt mormintele părinţilor lui."

Direct Iisus Hristos nu se vede nici în această scenă. Dar Învierea se vede. Dar, sub jurământ, eu declar aici că nimeni nu i-a învăţat să facă acest lucru.

Înseamnă că Învierea are magnetis­mul ei, înseamnă că ea se înfiinţează şi acţionează, fără să ne ceară nouă voie.

Este timpul de deasupra timpului.

Legea celor patru anotimpuri.

Învierea este esenţa, este motorul, este regula, este mişcarea în cerc a primăverii, a verii, a toamnei, a iernii.

Pe Iisus Hristos nu l-am putut vedea niciodată. Poate nu am avut eu pu­terea şi credinţa să mă adâncesc sub nivelul primelor lacrimi. Sau poate am uitat, cu vârsta.

Însă Învierea palpită pretutindeni.

Înaintea morţii, ca un legământ pentru Înviere, ca un dor de Înviere, irepetabilul ierarh român care a fost P.S. Emilian al Albei a rugat-o pe măicuţa care-l îngrijea ca ostenitele şi divinele măicuţe de la Râmeţi să-i mai cânte o dată. Episcopul n-a spus dacă doreşte cântecul pentru momentele cât încă mai era în viaţă sau după ce el nu va mai fi. El ştia că le va auzi şi după ce-şi va da obştescul sfârşit. Şi asta numai pentru că el credea în Înviere. El credea în Înviere, pentru că Învierea există. Şi, ca dovadă, el, P.S. Emilian, înviază aici, în aceste rânduri. Înviere şi memorie!


În Bucureşti, pe strada Icoanei

În 1958, tata a fost din nou dat afară din învăţământ, ca reacţionar. Ră­mâneam fără susţinător legal, la sfârşitul clasei a IX-a. Nu ştiu cum s-au aranjat lucrurile, dar mama, care a fost şi ea o femeie foarte dotată intelectual, care-şi susţinuse toate examenele şi terminase Facultatea de Ştiinţele Naturii, devenind profesoară, a fost de acord să mă mut în Bucureşti şi, cu modestele ei posibilităţi, să se ocupe de mine, ca să-mi pot termina liceul. Nu e nici momentul şi nici n-am eu chef să fac analize de fa­milie, să împart sentinţe, să acuz şi să scuz. Fapt e că mama, care a avut geniu artistic, n-a avut talent practic. Sosirea în Bucureşti o găsea într-o cameră de 12-14 metri pătraţi, fără bucătărie şi fără baie, cu nişte accese, într-un subsol, pe strada Jules Michelet. Unde să dorm şi eu? Cum să mă întreţină mama?

Sigur că, de la ţară, toate par uşoare la oraş. Dar trebuia să căutăm o soluţie, o altă soluţie. Pornit către Baia Borşa, să-şi caute o slujbă, tata s-a oprit în Bucureşti şi s-a ocupat de transferul meu. Fireşte, voi reveni cu alte amintiri la anii copilăriei mici, la anii de şcoală de la Bârca şi Cârna, la rude, la prieteni, la toate câte îmi voi aminti că au fost. Deocamdată, de dragul Paştelui regăsesc, în memorie, momentele în care fostul elev al Liceului "Fraţii Buzeşti" şi al Colegiului "Nicolae Bălcescu", din Craiova, devenea element de mixtare al fostei şcoli Centrale de Fete, aşa-zisul Liceu "Zoia Kosmodemianskaia", din Bucureşti.

Eu am fost, deci, primul băiat al acelui liceu po­pulat până atunci numai de fete. Dar la toate acestea mă voi întoarce. Acum, mi-e dor să retrăiesc momentele când am fost primit în gazdă, pe strada Icoanei, de familia preotului Ilie Băcioiu. Aveam să fiu coleg de clasă cu băiatul cel mare al preotului, Tudor, şi bun prieten cu băiatul cel mic, Adrian Bujor Băcioiu. Preotul Ilie Băcioiu era superdotat, avea o minte strălucită, o educaţie aleasă şi citea cu lăcomie ziarele franţuzeşti şi poloneze la care era abonat, traducea Baudelaire şi Puskin, la un moment dat şi împreună cu mine, ca să mă înveţe adevărata poezie. Era parohul Bisericii Icoanei.  

Puţinele slujbe la care am asistat, deşi interdicţia era valabilă şi la Bucureşti, mi-au dat şansa de a înţelege atunci cum pot lucra împreună cele două vocaţii pe care le unea excepţionalul servitor al lui Dumnezeu: credinţa şi cultura. Mai târziu, aveam să aflu că, printre numeroşii ierarhi de rang nu prea înalt, în acel sfârşit de deceniu VI, cu care mă întâlnisem în casa preotului Ilie Băcioiu, era şi un bun prieten al său, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române de mai târziu, Iustin Moisescu. Dar cine putea bănui că el va fi Pa­triarhul?

Chiar numele străzii pe care se afla şcoala mea, pe care se aflau şi gazda mea şi şcoala mea, spunea ceva despre coincidenţe: Icoanei. Acolo, într-un subsol cu două ferestre, ca doi ochi hipnotici, am aflat şi mai multe despre Iisus Hristos. Dar tot nu l-am văzut. Am văzut însă bunătatea omenească, de natură creştină, în femeia demnă şi neobosită care mi-a dat să mănânc şi să dorm, ca şi copiilor ei, în casa lor, preoteasa Maria Băcioiu.

Multe uităm şi multe probabil că uit şi eu, din câte mi s-au întâmplat, dar grija acelei femei, ca micul oltean, cu tatăl exilat la Baia Borşa şi mama neputincioasă în Bucureşti, să se simtă totuşi ocrotit, nu pot s-o uit niciodată şi n-am uitat-o, mai ales atunci când stă în puterea mea să fiu generos sau să fiu zgârcit.
Va urma
Citeşte mai multe despre:   carte de memorii

 

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 





Mai multe titluri din categorie

Partenerul de viață al Elenei Udrea și-a închis una dintre afacerile imobiliare 

Partenerul de viață al Elenei Udrea și-a închis una dintre afacerile imobiliare 
Galerie Foto Afacerile din domeniul imobiliar deținute, pe persoană fizică, de partenerul de viață al fostei „blonde de la Cotroceni” par să scârțâie din toate încheieturile. Adrian Alexandrov și-a lichidat, recent,...

Îmblânzitorul de iguane

Îmblânzitorul de iguane
Galerie Foto Costa Rica este pentru noi mai mult o țară spre care s-au îndreptat cetățeni români certați cu legea. Pentru lumea largă este Elveția Americii Centrale! O țară excelent organizată, cu oameni care nu vor să...

Cum a construit fiul unei spălătorese din Paris imperiul bijuteriilor Cartier 

Cum a construit fiul unei spălătorese din Paris imperiul bijuteriilor Cartier 
Galerie Foto Louis-François Cartier a fost unul dintre cei cinci copii ai unui veteran al războaielor napoleoniene și al unei spălătorese. Condițiile financiare precare l-au determinat pe tatăl Pierre să-l angajeze pe...

Legenda crucilor din piatră doborâte cu excavatorul de slugoii lui Ceaușescu

Legenda crucilor din piatră doborâte cu excavatorul de slugoii lui Ceaușescu
Galerie Foto În demența anilor ’80, când cultul familiei Ceaușescu sfida ridicolul într-o Românie anesteziată de balivernele (in)egalității sociale, o vizită-fulger a cuplului dictatorial în zona Subcarpaților de...

ROMATSA, contract de pază pe trei ani cu firma fostului viceprimar general PDL

ROMATSA, contract de pază pe trei ani cu firma fostului viceprimar general PDL
Galerie Foto Aproape 6,3 milioane de lei urmează să fie încasate, de la ROMATSA, de două companii de pază, cu acționariate interesante, în urma unui contract parafat la finalul lunii septembrie, pentru monitorizarea a 12...

Guvernul „Zero II” vrea să bage ONG-urile în campania de vaccinare. Sondaje, apoi cu forța sau sancțiuni

Guvernul „Zero II” vrea să bage ONG-urile în campania de vaccinare. Sondaje, apoi cu forța sau sancțiuni
Galerie Foto Proiectul de program de guvernare cu care Dacian Cioloș s-a prezentat, luni, la Palatul Cotroceni și pentru care a primit, teoretic, undă verde din partea președintelui Klaus Iohannis să încerce să constituie,...

Bruxelles-ul ne pune la treabă. Noi nu avem nici bani, nici muncitori, dar avem strategie 

Bruxelles-ul ne pune la treabă. Noi nu avem nici bani, nici muncitori, dar avem strategie 
Galerie Foto Mâine, 14 octombrie, Direcția Generală pentru Energie (DG Energy) va prezenta propunerile și evaluările de impact ale Comisiei pentru Economie, Cercetare și Energie (ITRE) din Parlamentul European în vederea...

Politicienii toarnă peste sărăcia din Valea Jiului veșnica recunoștință 

Politicienii toarnă peste sărăcia din Valea Jiului veșnica recunoștință 
Galerie Foto La 44 de ani de la revolta minerilor din Valea Jiului, politicienii și-au adus aminte să le aducă un omagiu celor care în vara anului 1977 au avut curajul să-și strige nemulțumirile față de condițiile de...

Povești de ambulanță și dric, în cea mai infectată comună din România

Povești de ambulanță și dric, în cea mai infectată comună din România
Galerie Foto Călugăreni – Prahova este un mic sat ascuns printre dealuri, așezat în coasta Mizilului, la vreo 90 de kilometri de București. De prin 1800, oamenii de aici și-au trăit viața în liniște, aproape neștiuți...

SRI și SPP se pregătesc de dezastre, inclusiv de atacuri nucleare sau radiologice. Guvernul Cîțu bagă 213 milioane în dotarea acestor servicii

SRI și SPP se pregătesc de dezastre, inclusiv de atacuri nucleare sau radiologice. Guvernul Cîțu bagă 213 milioane în dotarea acestor servicii
Galerie Foto Cu doar două zile înainte de ruperea coaliției de guvernare, în 29 septembrie, premierul Florin Cîțu a semnat, împreună cu secretarul de stat în MAI, celebra Ștefania Gabriella Ferencz, supranumită și...

Paradisul dintre Americi

Paradisul dintre Americi
Galerie Foto Panama, o țară cu iz exotic, miros de bani și aer de prosperitate. În decembrie 1989, președintele Republicii Panama, Manuel Noriega, este arestat de forțele armate americane și pus în custodia unei închisori...

Iohannis se poate plimba cu mașina electrică, pe sub pământ, de acasă la Palatul Cotroceni şi la Casa Poporului

Iohannis se poate plimba cu mașina electrică, pe sub pământ, de acasă la Palatul Cotroceni şi la Casa Poporului
Galerie Foto Jurnalul și editura Hoffman vă oferă începând de miercuri, 13 octombrie, o carte specială, cu o temă nemaiabordată până în prezent. „Buncărul președintelui” e povestea fascinantă a lumii de sub...

La Automecanica Moreni, războiul directorului cu muncitorii costă 80 de euro/oră

La Automecanica Moreni, războiul directorului cu muncitorii costă 80 de euro/oră
Cei 300 de angajați ai societății Automecanica Moreni acuză conducerea fabricii că nu respectă prevederile contractului colectiv de muncă în ceea ce privește salarizarea. Ei au cerut intervenția ministrului...

O călătorie cu trenul lui Nicușor Dan. Din birourile SPP, în curtea clanului Ștoacă 

O călătorie cu trenul lui Nicușor Dan. Din birourile SPP, în curtea clanului Ștoacă 
Galerie Foto „Ce înseamnă tren metropolitan? Înseamnă că dacă locuieşti în Ilfov şi lucrezi în Bucureşti (…), te urci în trenul metropolitan şi cobori la Gara de Nord sau în Pipera, sau la AFI Cotroceni. Înseamnă ...

Breaza, potirul din care picură vinul globalizării

Breaza, potirul din care picură vinul globalizării
Galerie Foto Un zvon neliniștitor a tulburat încă de săptămâna trecută viața viticultorilor din sătucurile luminoase culcușite la sânul pietros al Istriței, pe culmile dinspre Ploiești spre Buzău la poalele cărora...
Serviciul de email marketing furnizat de